Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru racletă
RACLÉTĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din fr. raclette.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RACLÉTĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din fr. raclette.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
raclétă (ra-cle-) s. f., g.-d. art. raclétei; pl. racléte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
raclétă s. f. (sil. -cle-), pl. racléte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RACLÉTĂ s. v. răzuitor.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RACLÉTĂ s.f. (Tehn.) Lamă răzuitoare. ♦ (Poligr.) Lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. [< fr. raclette].
RACLÉTĂ s. f. (tehn.) lamă răzuitoare. ◊ lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. (< fr. raclette)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
RACLÉTĂ ~e f. Unealtă folosită în operații de curățare sau de răzuire a unor suprafețe; răzuitor. /<fr. raclette
- sursa: NODEX 2002
- permalink
RACLETĂ s. (TEHN.) raclor, răzuitor.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
racletă definitie
racletă dex
Intrare: racletă
racletă
substantiv feminin
- silabisire: -cle-