racletă definitie

9 definiții pentru racletă

RACLÉTĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din fr. raclette.
RACLÉTĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din fr. raclette.
raclétă (ra-cle-) s. f., g.-d. art. raclétei; pl. racléte
raclétă s. f. (sil. -cle-), pl. racléte
RACLÉTĂ s. v. răzuitor.
RACLÉTĂ s.f. (Tehn.) Lamă răzuitoare. ♦ (Poligr.) Lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. [< fr. raclette].
RACLÉTĂ s. f. (tehn.) lamă răzuitoare. ◊ lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. (< fr. raclette)
RACLÉTĂ ~e f. Unealtă folosită în operații de curățare sau de răzuire a unor suprafețe; răzuitor. /<fr. raclette
RACLE s. (TEHN.) raclor, răzuitor.

racletă dex

Intrare: racletă
racletă substantiv feminin
  • silabisire: -cle-