Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru raclare

RACL├ü, raclez, vb. I. Tranz. A r─âzui. ÔÖŽ Spec. A face un raclaj. ÔÇô Din fr. racler.
RACL├üRE, racl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a racla ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. racla.
RACL├ü, raclez, vb. I. Tranz. A r─âzui. ÔÖŽ Spec. A face un raclaj. ÔÇô Din fr. racler.
RACL├üRE, racl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a racla ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. racla.
RACL├ü, raclez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A r─âzui.
RACL├üRE, racl─âri, s. f. (Fran╚Ťuzism) Ac╚Ťiunea de a racla; r─âzuire.
raclá (a ~) (ra-cla) vb., ind. prez. 3 racleáză
racláre (ra-cla-) s. f., g.-d. art. raclắrii; pl. raclắri
racl├í vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racl├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. racle├íz─â
racláre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. raclării; pl. raclări
RACLÁ vb. v. chiureta.
RACLÁ vb. v. rade, răzui.
RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler].
RACL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a racla ╚Öi rezultatul ei; r─âzuire; raclaj. [< racla].
RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)
A RACL├ü ~├ęz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a r─âzui. 2) med. (╚Ťesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler
racla vb. v. RADE. R─éZUI.
RACLA vb. (MED.) a chiureta.

Raclare dex online | sinonim

Raclare definitie

Intrare: racla
racla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cla
Intrare: raclare
raclare substantiv feminin
  • silabisire: -cla-