18 definiții pentru raclare
RACLÁ, raclez,
vb. I.
Tranz. A răzui. ♦
Spec. A face un raclaj. – Din
fr. racler. RACLÁRE, raclări,
s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. –
V. racla. RACLÁ, raclez,
vb. I.
Tranz. A răzui. ♦
Spec. A face un raclaj. – Din
fr. racler. RACLÁRE, raclări,
s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. –
V. racla. RACLÁ, raclez,
vb. I.
Tranz. (Franțuzism) A răzui.
RACLÁRE, raclări,
s. f. (Franțuzism) Acțiunea de
a racla; răzuire.
raclá (a ~) (ra-cla)
vb.,
ind. prez. 3 racleáză
racláre (ra-cla-)
s. f.,
g.-d. art. raclắrii;
pl. raclắri
raclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. și pl. racleáză racláre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. raclării; pl. raclări RACLÁ vb. v. rade, răzui. RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler].
RACLÁRE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [<
racla].
RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)
A RACLÁ ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler racla vb. v. RADE. RĂZUI. RACLA vb. (MED.) a chiureta. Raclare dex online | sinonim
Raclare definitie
Intrare: racla
racla verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: raclare
raclare substantiv feminin