Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru raclare

RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.
RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla.
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.
RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla.
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A răzui.
RACLÁRE, raclări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a racla; răzuire.
raclá (a ~) (ra-cla) vb., ind. prez. 3 racleáză
racláre (ra-cla-) s. f., g.-d. art. raclắrii; pl. raclắri
raclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. și pl. racleáză
racláre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. raclării; pl. raclări
RACLÁ vb. v. chiureta.
RACLÁ vb. v. rade, răzui.
RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler].
RACLÁRE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [< racla].
RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)
A RACLÁ ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler
racla vb. v. RADE. RĂZUI.
RACLA vb. (MED.) a chiureta.

raclare definitie

raclare dex

Intrare: racla
racla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cla
Intrare: raclare
raclare substantiv feminin
  • silabisire: -cla-