RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.

RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla.

RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.

RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla.

RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A răzui.

RACLÁRE, raclări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a racla; răzuire.

raclá (a ~) (ra-cla) vb., ind. prez. 3 racleáză

racláre (ra-cla-) s. f., g.-d. art. raclắrii; pl. raclắri

raclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. și pl. racleáză

racláre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. raclării; pl. raclări

RACLÁ vb. v. chiureta.

RACLÁ vb. v. rade, răzui.

RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler].

RACLÁRE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [< racla].

RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)

A RACLÁ ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler

racla vb. v. RADE. RĂZUI.

RACLA vb. (MED.) a chiureta.