Dicționare ale limbii române
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A răzui.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
RACLÁRE, raclări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a racla; răzuire.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
raclá (a ~) (ra-cla) vb., ind. prez. 3 racleáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
racláre (ra-cla-) s. f., g.-d. art. raclắrii; pl. raclắri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
raclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. și pl. racleáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
racláre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. raclării; pl. raclări
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RACLÁ vb. v. chiureta.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RACLÁ vb. v. rade, răzui.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RACLÁRE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [< racla].
RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A RACLÁ ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler
- sursa: NODEX 2002
- permalink
racla vb. v. RADE. RĂZUI.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
RACLA vb. (MED.) a chiureta.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
raclare dex
Intrare: racla
racla
verb
grupa I
conjugarea a II-a
- silabisire: -cla
Intrare: raclare
raclare
substantiv feminin
- silabisire: -cla-