Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru racil─â

R├üCIL─é2, racile, s. f. (Pop.) Unealt─â de diferite forme folosit─â la prinderea racilor. ÔÇô Din rac.
R├üCIL─é1, racile, s. f. 1. (Livr.) Boal─â veche, incurabil─â, maladie cronic─â; bete╚Öug; fig. cusur, meteahn─â, defect. 2. Fig. Du╚Öm─ânie veche, ur─â. ÔÇô Et. nec.
R├üCIL─é1, racile, s. f. 1. (Livr.) Boal─â veche, incurabil─â, maladie cronic─â; bete╚Öug; fig. cusur, meteahn─â, defect. 2. Fig. Du╚Öm─ânie veche, ur─â. ÔÇô Et. nec.
R├üCIL─é2, racile, s. f. (Pop.) Unealt─â de diferite forme utilizat─â la prinderea racilor. ÔÇô Din rac.
RÁCILĂ, racile, s. f. 1. Boală veche, cronică, care nu se mai poate vindeca; cusur, meteahnă, defect. M-am tămăduit de vătămătură, dar tot simt o racilă aci sub pîntece. PAMFILE, la CADE. 2. Fig. Dușmănie, ură. Era o racilă veche între Stoica Bivolaru și Năstase Beldie, și pe lîngă ei se îndușmăniseră și rudele unuia cu ale altuia. SANDU-ALDEA, U. P. 115.
rácilă (boală) s. f., g.-d. art. rácilei; pl. rácile
rácilă (boală) s. f., g.-d. art. rácilei; pl. rácile
R├üCIL─é s. v. cusur, defect, deficien╚Ť─â, imperfec╚Ťiune, insuficien╚Ť─â, lacun─â, lips─â, meteahn─â, neajuns, p─âcat, sc─âdere, sl─âbiciune, viciu.
ràcilă f. rană incurabilă. [Derivat din rac, prin o metaforă analogă cu cea din cancer].
r├ícil─â f., pl. e (d. rac, cancer, ulcer). Boal─â microbian─â ascuns─â ╚Öi incurabil─â sa┼ş grea de vindecat: m─ş-a trecut tusea, dar tot ma─ş am o racil─â la coast─â. ÔÇô ╚śi r├íhil─â (Munt. vest).
racilă s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.
RACILA v. Gârleni.

Racil─â dex online | sinonim

Racil─â definitie

Intrare: racil─â
racil─â substantiv feminin