racem definitie

11 definiții pentru racem

RACÉM, raceme, s. n. (Bot.) Inflorescență în formă de ciorchine; ciorchine. ◊ Racem compus = panicul. – Din fr. racème, lat. racemus.
RACÉM, raceme, s. n. (Bot.) Inflorescență în formă de ciorchine; ciorchine. ◊ Racem compus = panicul. – Din fr. racème, lat. racemus.
RACÉM, raceme, s. n. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea axului principal, care se termină cu un mugur și de-a lungul căruia se înșiră numeroase flori; ciorchine.
racém s. n., pl. racéme
racém s. n., pl. racéme
RACÉM s. 1. v. ciorchine. 2. racem compus v. panicul.
RACÉM s.n. Inflorescență în formă de ciorchine. ♦ Racem compus = panicul. [< fr. racème, cf. lat. racemus].
RACÉM s. n. inflorescență în formă de ciorchine. ♦ ~ compus = panicul. (< fr. racème, lat. racemus)
RACÉM ~e n. Inflorescență în formă de ciorchine. /<fr. raceme, lat. racemus
RACEM s. (BOT.) ciorchine, grapă. (~ este un tip de inflorescență.)
RACÉM (< fr.; {s} lat. racemus „ciorchine”) s. n. (BOT.) Inflorescență formată dintr-un ax principal lung pe care se inseră alternativ, la diferite nivele pediceli, florali aproximativ egali între ei ca lungime (ex. la salcâm, zambilă, lăcrămioară); ciorchine. ◊ R. compus = inflorescență alcătuită din mai multe r. simple așezate în lungul unui ax principal (ex. la vița de vie, castan).

racem dex

Intrare: racem
racem substantiv neutru