Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru rabotat

RABOT├ü, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin a╚Öchiere suprafa╚Ťa unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de rabotat = ma╚Öin─â-unealt─â cu ajutorul c─âreia se efectueaz─â opera╚Ťia de rabotare; rabotez─â. ÔÇô Din fr. raboter.
RABOT├üT s. n. Rabotare. ÔÇô V. rabota.
RABOT├ü, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin a╚Öchiere suprafa╚Ťa unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de rabotat = ma╚Öin─â-unealt─â cu ajutorul c─âreia se efectueaz─â opera╚Ťia de rabotare; rabotez─â. ÔÇô Din fr. raboter.
RABOT├üT s. n. Rabotare. ÔÇô V. rabota.
RABOT├ü, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin a╚Öchiere suprafa╚Ťa unei piese de metal sau de lemn, cu ajutorul unei raboteze.
RABOTÁT s. n. Rabotare.
rabotá (a ~) vb., ind. prez. 3 raboteáză
rabotát s. n.
rabot├í vb., ind. prez. 1 sg. rabot├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rabote├íz─â
rabotát s. n.
RABOTÁT s. v. rabotare.
RABOT├ü vb. I. tr. A netezi, a r─âzui suprafa╚Ťa unei piese (metalice), a unui dinte cu o rabotez─â. [< fr. raboter].
RABOT├üT s.n. Rabotare. ÔÖŽ Ma╚Öin─â de rabotat = rabotez─â. [< rabota].
RABOT├ü vb. tr. a prelucra prin a╚Öchiere suprafa╚Ťa unei piese (metalice), a unui dinte cu o rabotez─â. (< fr. raboter)
A RABOT├ü ~├ęz tranz. (suprafe╚Ťe, piese din material dur etc.) A prelucra cu ajutorul unei raboteze. /<fr. raboter
RABOTAT s. (TEHN.) rabotaj, rabotare. (~ unei piese metalice.)

Rabotat dex online | sinonim

Rabotat definitie

Intrare: rabota
rabota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rabotat
rabotat substantiv neutru