Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru rablagit

RABLAG├Ź, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se ├«nvechi, a se uza, a se deteriora (prin ├«ntrebuin╚Ťare ├«ndelungat─â); (despre fiin╚Ťe) a-╚Öi pierde puterile, vigoarea, s─ân─âtatea; a se ramoli. [Var.: r─âbl─âg├ş vb. IV] ÔÇô Din rablagiu (derivat regresiv).
RABLAG├ŹT, -─é, rablagi╚Ťi, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) ├Änvechit, uzat, deteriorat; (despre fiin╚Ťe) sl─âbit de puteri, cu s─ân─âtatea zdruncinat─â; ramolit. [Var.: r─âbl─âg├şt, -─â adj.] ÔÇô V. rablagi.
R─éBL─éG├Ź vb. IV v. rablagi.
R─éBL─éG├ŹT, -─é adj. v. rablagit.
RABLAG├Ź, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se ├«nvechi, a se uza, a se deteriora (prin ├«ntrebuin╚Ťare ├«ndelungat─â); (despre fiin╚Ťe) a-╚Öi pierde puterile, vigoarea, s─ân─âtatea; a se ramoli. [Var.: r─âbl─âg├ş vb. IV] ÔÇô Din rablagiu (derivat regresiv).
RABLAG├ŹT, -─é, rablagi╚Ťi, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) ├Änvechit, uzat, deteriorat; (despre fiin╚Ťe) sl─âbit de puteri, cu s─ân─âtatea zdruncinat─â; ramolit. [Var.: r─âbl─âg├şt, -─â adj.] ÔÇô V. rablagi.
R─éBL─éG├Ź vb. IV v. rablagi.
R─éBL─éG├ŹT, -─é adj. v. rablagit.
RABLAG├Ź, rablagesc, vb. IV. Refl. (Familiar; despre obiecte) A se ├«nvechi, a se uza, a se deteriora; (despre fiin╚Ťe) a-╚Öi pierde puterile, a se ramoli. ÔÇô Variant─â: r─âbl─âgi vb. IV.
RABLAG├ŹT, -─é, rablagi╚Ťi, -te, adj. (Familiar; despre obiecte) ├Änvechit, uzat, deteriorat; (despre fiin╚Ťe) sleit de puteri, pr─âp─âdit, ramolit. ÔÇô Variant─â: r─âbl─âgit, -─â (CAMILAR, N. I 113, VLAHU╚Ü─é, O. A. II 108) adj.
R─éBL─éG├Ź vb. IV v. rablagi.
R─éBL─éG├ŹT, -─é adj. v. ablagit.
!rablag├ş (a se ~) (fam.) (ra-bla-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rablag├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se rablage├í; conj. prez. 3 s─â se rablage├ísc─â
rablag├ş vb. (sil. -bla-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rablag├ęsc, imperf. 3 sg. rablage├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rablage├ísc─â
RABLAG├Ź vb. v. degrada, deteriora, ├«nvechi, ramoli, strica, uza.
RABLAG├ŹT adj. v. degradat, deteriorat, ├«nvechit, ramolit, senil, stricat, uzat.
RABLAG├Ź, rablag├ęsc, vb. IV. Refl. ~ (~; dup─â Graur, prin ├«ncruci╚Öare ├«ntre rabl─â ╚Öi damblagi)
A SE RABLAG├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) fam. (despre lucruri) A se ├«nvechi prin ├«ntrebuin╚Ťare excesiv─â; a se h├órbui; a se uza. 2) fam. (despre persoane) A-╚Öi pierde vigoarea fizic─â ╚Öi/sau intelectual─â (├«n special din cauza v├órstei ├«naintate); a se h├órbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu
rablagi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. RAMOLI. STRICA. UZA.
rablagit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. RAMOLIT. SENIL. STRICAT. UZAT.
rablagi ├Än BL, VII, p. 122, ╚Öi, mai pe larg, ├«n BL, XIV, p. 110, am explicat pe rablagiu prin rabl─â, poate sub influen╚Ťa lui damblagiu. Am ar─âtat acolo c─â s-a format ╚Öi un, verb, a se rablagi, care, sub influen╚Ťa lui bleg, a fost transformat ├«n reblegi. C├«teva adaosuri s├«nt necesare. Mai ├«nt├«i atest─âri: rablagit, la acad. Iorgu Iordan, SCL, XXIV, p. 713. ├«n DLRM se adaug─â variantele r─âbl─âgi, r─âbl─âgiu; r─âbl─âgi apare ╚Öi la Udrescu, s. v, ╚Ötiolf. Tot la Udrescu g─âsim ╚Öi rebleag─â, reblegitur─â ╚Öi rebeag─â, pe care ├«l ├«nt├«lnim ╚Öi ├«n Lex. reg. II, p. 71 (din Ro╚Öiorii de Vede). Pe c├«t se pare, nu e numai ├«ncruci╚Öare cu bleg, ci, a╚Öa cum presupuneam ├«n articolul citat din BL, XIV, ╚Öi. cu rebegi, a c─ârui origine nu e clar─â: CADE ├«l explic─â prin magh. rebegni, ceea ce, pe drept cuv├«nt, nu a g─âsit asentimentul lui Tam├ís. Mai semnalez, ├«n sf├«r╚Öit, varianta r─âbl─âri, BL, IV, p. 68.
rablagi, rablagesc v. r. 1. (d. obiecte) a se strica, a se uza 2. (d. fiin╚Ťe) a-╚Öi pierde puterile / vigoarea / s─ân─âtatea; a se ramoli
rablagit, -─â, rablagi╚Ťi, -te adj. 1. (d. lucruri) stricat; uzat 2. (d. fiin╚Ťe) sleit de puteri; cu s─ân─âtatea zdruncinat─â; ramolit

Rablagit dex online | sinonim

Rablagit definitie

Intrare: rablagi
rablagi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -bla-
r─âbl─âgi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rablagit
r─âbl─âgit
rablagit adjectiv