rablău definitie

2 definiții pentru rablău

rablắu, rablắi, s.m. (reg.) 1. hoț; om periculos. 2. om voinic și prost.
rablắu, rablăi, (răblău), s.m. – (reg.) Hoț, tâlhar, bandit, fur: „Și fă cât de multe ca să câștig și eu cât mai bine după tine: mai mulți rablăi, mai mulți tâlhari” (Bilțiu, 1999: 395; Oncești). – Din magh. rabló „bandit” (MDA).

rablău dex

Intrare: rablău
rablău