raționalism definitie

12 definiții pentru raționalism

RAȚIONALÍSM s. n. 1. Denumire dată doctrinelor filosofice care susțin posibilitatea dobândirii și justificării cunoașterii exclusiv prin rațiune. 2. Încredere în capacitatea rațiunii de a cunoaște realitatea. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rationalisme.
RAȚIONALÍSM s. n. 1. Curent în teoria cunoașterii, care consideră rațiunea ca singurul izvor al cunoașterii autentice și certe. 2. Încredere în capacitatea rațiunii de a cunoaște realitatea. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rationalisme.
RAȚIONALÍSM s. n. (Fil.; în opoziție cu empirism) Curent în teoria cunoașterii, care consideră rațiunea ca singurul izvor al cunoașterii, atribuindu-i elemente apriorice, universale și necesare.
raționalísm (-ți-o-) s. n.
raționalísm s. n. (sil. -ți-o-)
RAȚIONALÍSM s.n. 1. Încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea. 2. Concepție în teoria cunoașterii care consideră rațiunea drept unic izvor al cunoașterii, afirmând că necesitatea și universalitatea nu pot fi deduse din experiență, prin generalizarea ei, ci numai din rațiune, unde există independent de experiență, aprioric. [Cf. fr. rationalisme].
RAȚIONALÍSM s. n. 1. încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea. 2. concepție potrivit căreia rațiunea ar fi unicul izvor al cunoașterii autentice și certe. (< fr. rationalisme)
RAȚIONALÍSM n. 1) Concepție filozofică conform căreia sursa principală a cunoasterii autentice este rațiunea, gândirea abstractă. 2) Atitudine rațională față de realitatea obiectivă. [Sil. -ți-o-] /<fr. rationalisme, germ. Rationalismus
raționalism n. sistemă filozofică ce nu recunoaște, în materie de credință, decât ceeace rațiunea însăș poate descoperi.
*raționalízm n., pl. e (d. rațional). Doctrină filosofică care în religiune nu admite revelațiunea, ĭar în știință nu admite experiența, ci numaĭ rațiunea, pin care pretinde să explice toate.
RAȚIONALÍSM (< fr.) s. n. (FILOZ.) Doctrinele filozofilor din sec. 17-18 (Descartes, Spinoza, Leibniz) care au susținut posibilitatea dobândirii și justificării cunoașterii exclusiv prin rațiune sub forma unui sistem deductiv unic; opus empirismului. ◊ P. ext. Orice doctrină în care este preferată rațiunea în detrimentul simțurilor (Parmenide, Platon, Kant ș.a.) sau rațiunea ca opusă credinței (incluzând empiriștii).
raționalísm s. n. 1. Încredere în rațiune. 2. Teorie gnoseologică potrivit căreia rațiunea, cu principiile ei apriorice (care nu provin din experiența senzorială), constituie singura sursă a cunoașterii autentice, simțurile dându-ne o cunoaștere nesigură și aproximativă, negând orice temeinicie a credinței religioase. Reprezentanții săi cei mai importanți sunt Descartes, Spinoza, Leibniz ș.a. – Din fr. rationalisme.

raționalism dex

Intrare: raționalism
raționalism substantiv neutru
  • silabisire: -ți-o-