rație definitie

15 definiții pentru rație

RÁȚIE, rații, s. f. 1. Cantitate de hrană pe care trebuie să o consume un om sau un animal într-un timp determinat și care conține toate substanțele necesare desfășurării funcțiilor vitale ale organismului. 2. Număr constant care se adaugă la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se înmulțește un termen al unei progresii geometrice pentru a obține termenul următor. – Din lat. ratio, -onis, fr. ration.
RÁȚIE, rații, s. f. 1. Cantitate de hrană pe care trebuie să o consume un om sau un animal într-un timp determinat și care conține toate substanțele necesare desfășurării funcțiilor vitale ale organismului. 2. Număr constant care se adaugă la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se înmulțește un termen al unei progresii geometrice pentru a obține termenul următor. – Din lat. ratio, -onis, fr. ration.
RÁȚIE1 s. f. v. rațiune2.
RÁȚIE2, rații, s. f. 1. Porție (mai ales de hrană) socotită necesară unui om sau unui animal pe un timp determinat, calculată după o anumită normă. Rație de lemne. ▭ Am controlat eu vreodată dacă li se dă toată rația? CAMILAR, N. I 159. 2. (Mat.) Diferența constantă (sau cîtul constant) dintre doi termeni succesivi ai unei progresii aritmetice (respectiv geometrice). – Variantă: (2) rațiúne s. f.
RAȚIÚNE2, (2, 3) rațiuni, s. f. 1. Facultatea omului de a cunoaște, de a gîndi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. 2. Temei, motiv, cauză, justificare. Supărarea lor nu are nici o rațiune. ◊ Rațiune de stat = principiu în baza căruia o autoritate de stat poate lua o măsură de interes general, trecînd peste interesul particular. ◊ Expr. Rațiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică, motivează existența (unui lucru). 3. (Mat.) Rație2 (2). – Variantă: (1, învechit) ráție (GHICA, A. 90) s. f.
ráție (-ți-e) s. f., art. ráția (-ți-a), g.-d. art. ráției; pl. ráții, art. ráțiile (-ți-i-)
ráție s. f. (sil. -ți-e), art. ráția (sil. -ți-a), g.-d. art. ráției; pl. ráții, art. ráțiile (sil. -ți-i-)
RÁȚIE s. v. porție.
RÁȚIE s.f. 1. Cantitate de hrană, de apă etc. fixată pe un timp determinat potrivit anumitor norme; porție. 2. (Mat.) Diferența, respectiv câtul constant dintre doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. [Gen. -iei, var. rațiune (3) [în DN] s.f. / < fr. ration, it. razione, cf. lat. ratio].
RÁȚIE s. f. 1. cantitate de hrană, apă etc. fixată pe un timp determinat; porție. 2. (mat.) număr constant egal cu diferența, respectiv câtul, a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. (< fr. ration, lat. ratio)
RÁȚIE ~i f. 1) Cantitate de alimente care revine unei ființe într-un timp determinat pentru a-și menține existența; porție. 2) mat. Număr constant egal cu diferența sau cu câtul a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice sau geometrice. [G.-D. rației] /<lat. ratio, ~onis, fr. ration
ráție, V. rațiune.
*rațiúne f. (lat. rátio, -ónis, d. reri, ratus sum, a crede, a socoti; fr. raison. V. rată, ratific, rezon). Judecată, facultatea de a distinge adevăru: a perde rațiunea, omu e un animal dotat cu rațiune, rațiunea se opune instinctuluĭ. Bun simț, judecată dreaptă: un avar fără rațiune, un om cu rațiune. Argument, cauză, motiv, drept, dreptate: dacă n’aĭ reușit, nu e o rațiune să nu maĭ încercĭ. Cauză, motiv, socoteală, considerațiune, interes: a fost expulsat din rațiunĭ de stat (V. rezon). Cantitate saŭ porțiune socotită (măsurată), vorbind de mîncare și băutură (fr. ration): rațiunea zilnică a unuĭ soldat, a unuĭ cal. (Uniĭ zic ráție, ca și náție, d. rus. ráciĭa, náciĭa). Com. Rațiune socială, numele asociaților așezațĭ în ordinea determinată de societate p. iscălirea actelor, polițelor ș. a. Mat. Rațiune directă, raport între doŭă cantitățĭ care se măresc orĭ se micșorează în aceĭașĭ proporțiune. Rațiune inversă, raport între doŭă cantitățĭ dintre care una se micșorează, pe cînd cea-laltă se mărește în aceĭașĭ proporțiune (V. progresiune).
RAȚIE s. porție, (înv. și reg.) obricariță, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de alimente.)
RÁȚIE (< lat., fr., it.) s. f. 1. Porție (mai ales de hrană) socotită ca fiind necesară pentru un timp determinat și fixată după o anumită normă. ◊ (FIZIOL.) R. alimentară = cantitate de alimente necesară unui om pentru o zi. R. a. de întreținere a unui om adult în repaus trebuie să aibă o valoare energetică minimă de 2.400 de calorii. (ZOOT.) R. de hrană = cantitatea de nutrețuri dată unui animal în curs de 24 de ore. Conține necesarul de substanțe nutritive și este adaptată după specie, vârstă, sex, stare fiziologică etc. 2. (MAT.) Număr constant egal cu diferența a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice sau egal cu câtul a doi termeni consecutivi ai unei progresii geometrice. ◊ Medie și extremă r. = divizarea unui segment dat printr-un punct în două segmente, în așa fel încât pătratul distanței de la o extremitate a segmentului la punct să fie egal cu produsul dintre lungimea segmentului și distanța de la punct la cealaltă extremitate.

rație dex

Intrare: rație
rație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e