rașchetă definitie

2 intrări

17 definiții pentru rașchetă

RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.
RAȘCHÉTĂ, rașchete, s. f. 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas. 2. Perie având cuie în loc de peri, care servește la rașchetarea tencuielilor. 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățarea punții. 4. Răzuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.
RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.
RAȘCHÉTĂ, rașchete, s. f. 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas. 2. Perie având cuie în loc de peri și care servește la rașchetarea tencuielilor. 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățarea punții. 4. Răzuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.
rașchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 rașcheteáză
rașchétă s. f., g.-d. art. rașchétei; pl. rașchéte
rașchetá vb., ind. prez. 1 sg. rașchetéz, 3 sg. și pl. rașcheteáză
rașchétă s. f., pl. rașchéte
RAȘCHETÁ vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [< rașchetă].
RAȘCHÉTĂ s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie vopsite din nou ori se curăță scoicile și vegetația depuse pe bordajul carenei vaselor. 2. Unealtă în formă de perie, folosită la rașchetarea tencuielilor. [< germ. Raskette, cf. it. raschietto].
RAȘCHETÁ vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă)
RAȘCHÉTĂ s. f. 1. obiect în formă de daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie revopsite, ori se curăță bordajul navelor. 2. unealtă în formă de perie, la rașchetarea tencuielilor. (< fr. raschietto)
rașchétă (rașchéte), s. f. – Răzuitoare. It. raschietto (Candrea).
A RAȘCHETÁ ~éz tranz. (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei rașchete. /Din rașchetă
RAȘCHÉTĂ ~e f. 1) Unealtă în formă de daltă încovoiată, folosită la răzuirea unor obiecte de metal ruginite sau vopsite. 2) Unealtă formată dintr-o lamă de oțel, cu mâner, folosită pentru răzuirea parchetului; țicling. 3) Perie având cuie în loc de peri, cu care se imprimă șanțuri mici (și dese) pe o tencuială proaspătă. /<it. raschietto, germ. Raskette
RAȘCHÉTĂ (< it.) s. f. 1. (TEHN.) Unealtă de forma unei bare plate din oțel, cu unul sau cu ambele capete ascuțite și îndoite la 90°, folosită la răzuit. 2. (NAV.) Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățirea punții. 3. (CONSTR.) Unealtă în formă de perie la care perii sunt înlocuiți cu cuie, folosită pentru a fasona, pe tencuieli proaspete, șanțuri mici, dese, dispuse regulat.
rașcheta, rașchetez I. v. t. (intl.) 1. a desfigura (pe cineva). 2. (pol.) a-i proba (unui infractor) toate faptele penale de care se face vinovat. 3. a prinde, a aresta, a închide. II. v. r. (glum.) a se tăia din greșeală cu lama în timpul rasului.

rașchetă dex

Intrare: rașchetă
rașchetă substantiv feminin
Intrare: rașcheta
rașcheta verb grupa I conjugarea a II-a