RĂPEZÚȘ s. n. v. repeziș.

REPEZÍȘ, repezișuri, s. n. 1. Mișcare violentă; goană, alergătură; năvală. Vînturile sînt porniri și repezișuri ale valurilor aerului pămîntului dintr-un hotar într-altul. PISCUPESCU, O. 70. ♦ Fig. Izbucnire; precipitare. (În forma răpezuș) Grăia ca un cioban, însă fără răpezușuri de glas și fără asprime. SADOVEANU, F. J. 308. 2. Pantă abruptă, repede; povîrniș foarte înclinat. V. repeguș. 3. Porțiune din cursul unui rîu unde apa curge foarte repede. În repezișuri apa nu îngheață niciodată. – Variantă: răpezúș s. n.