răzvrătitor definitie

10 definiții pentru răzvrătitor

RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor.
RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor.
RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj. Care răzvrătește, care îndeamnă la răzvrătire; instigator. Străbătu crescînd și un cîntec... aspru, dîrz, răzvrătitor. C. PETRESCU, A. R. 56. ◊ (Substantivat) Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? ALECSANDRI, T. 1398. D-unde ies răzvrătitorii Și se scol să ne invite «La dreptate și frăție!». BOLLIAC, O. 205. Ce tot spui tu, frate păstor? Nu cumva ești răzvrătitor? TEODORESCU, P. P. 111.
răzvrătitór (rar) adj. m., s. m., pl. răzvrătitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. răzvrătitoáre
răzvrătitór adj. m., s. m., pl. răzvrătitóri; f. sg. și pl. răzvrătitoáre
RĂZVRĂTITÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
RĂZVRĂTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival rar Care răzvrătește; care cheamă la răzvrătire. /a (se) răzvrati + suf. ~tor
răsvrătitor m. cel ce împinge la răzvrătire.
răzvrătitór, -oáre adj. Care face răscoală, agitator.
răzvrătitor s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.

răzvrătitor dex

Intrare: răzvrătitor (adj.)
răzvrătitor adjectiv
Intrare: răzvrătitor (s.m.)
răzvrătitor substantiv masculin