răzvrătit definitie

2 intrări

21 definiții pentru răzvrătit

RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.
RĂZVRĂTÍT, -Ă, răzvrătiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Răsculat, revoltat. – V. răzvrăti.
RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.
RĂZVRĂTÍT, -Ă, răzvrătiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Răsculat, revoltat. – V. răzvrăti.
RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Refl. A se răscula, a se revolta. Nu ne-am răzvrătit, ne-ai răzvrătit! DELAVRANCEA, O. II 157. ◊ Tranz. (Rar) Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul. EMINESCU, O. I 98. ♦ Intranz. (Neobișnuit) A unelti, a complota (împotriva cuiva). A fost vînzarea lui Tomas Viat, care a răzvrătit contra Kentului. NEGRUZZI, S. III 337.
RĂZVRĂTÍT, -Ă, răzvrătiți, -te, adj. Răsculat, revoltat. Au muncit ca salahori boierii tîrgovișteni, răzvrătiți împotriva cruntului domn. VLAHUȚĂ, R. P. 96. Ah! oraș nerușinat! Tîrg răzvrătit! Cetate blestemată. NEGRUZZI, S. III 383. ◊ Fig. Stejarii cu hohot izbeau Adînc răzvrătita coroană, Iar norii-n văzduhuri în goană, Cu urlet de groază veneau. COȘBUC, P. I 236. Iar sufletu-mi în zboru-i S-avîntă fericit Și scaldă vesel doru-i În sînu-ți răzvrătit, Scumpă Mediterană! ALECSANDRI, P. III 99. ◊ (Substantivat) Cum îi spunea acelui răzvrătit? – ne-a întrebat. VORNIC, P. 136. Capii răzvrătiților de la nr. 7 ieșiră la fereastră să parlamenteze. VLAHUȚĂ, O. A. 162.
răzvrătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 să răzvrăteáscă
răzvrătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzvrăteáscă
RĂZVRĂTÍ vb. v. răscula.
RĂZVRĂTÍT adj. v. agitat, clocotitor, frământat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat.
RĂZVRĂTÍT adj., s. v. răsculat.
A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune
A RĂZVRĂTÍ mă ~ésc tranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti
A SE RĂZVRĂTÍ ~ésc intranz. pop. A declanșa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăților sociale și economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti
răsvrătì a. a (se) revolta. [Slav. RAZVRATITI].
răsvrătit a. și m. rebel.
răzvrătésc v. tr. (vsl. razvratiti, a răscula, d. vratiti, a învîrti, rudă cu lat. vértere, a învîrti, și got. vairthan, germ. werden, a deveni. V. vîrtej). Răscol, revolt. V. refl. Mă răscol.
răzvrătít, -ă adj. Răsculat, rebel.
RĂZVRĂTI vb. a (se) răscula, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)
răzvrătit adj. v. AGITAT. CLOCOTITOR. FRĂMÎNTAT. FREMĂTĂTOR. ÎNVOLBURAT. TULBURAT. TUMULTUOS. ZBUCIUMAT.
RĂZVRĂTIT adj., s. răsculat, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaș, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ții au trecut la luptă.)

răzvrătit dex

Intrare: răzvrătit
răzvrătit
Intrare: răzvrăti
răzvrăti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a