RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.

RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.

RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.

RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.

RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Refl. A se răscula, a se revolta. Nu ne-am răzvrătit, ne-ai răzvrătit! DELAVRANCEA, O. II 157. ◊ Tranz. (Rar) Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul. EMINESCU, O. I 98. ♦ Intranz. (Neobișnuit) A unelti, a complota (împotriva cuiva). A fost vînzarea lui Tomas Viat, care a răzvrătit contra Kentului. NEGRUZZI, S. III 337.

RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a se răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă, rebeliune. Să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii. REBREANU, R. II 47. Sufletul ți-l liniștește, bun părinte. Răzvrătirea noastră vede ținte-nalte, scopuri sfinte; Ea e lupta mîntuirii pentru noi și țara ta. DAVILA, V. V. 122. ◊ Fig. Biruit de răzvrătirea simțurilor... Constantin își descleștă mîinile din ierburile uscate de care se ținea ca deasupra unei prăpăstii, și-și dădu drumul să cadă. GALACTION, O. I 138. Eu nu pot iubi, zise el sculîndu-se, cel puțin nu pot iubi cu răzvrătiri de astea sufletești. D. ZAMFIRESCU, R. 154. ♦ Ațîțare la revoltă, instigare. Colo, jos, în Suceava, găsi-vei răzvrătirea, Clocind și pregătindu-ți mărirea sau pieirea. ALECSANDRI, T. II 68.

răzvrătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 să răzvrăteáscă

răzvrătíre s. f., g.-d. art. răzvrătírii; pl. răzvrătíri

răzvrătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzvrăteáscă

răzvrătíre s. f., g.-d. art. răzvrătírii; pl. răzvrătíri

RĂZVRĂTÍ vb. v. răscula.

RĂZVRĂTÍRE s. 1. v. răscoală. 2. v. frondă.

A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune

A RĂZVRĂTÍ mă ~ésc tranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti

A SE RĂZVRĂTÍ ~ésc intranz. pop. A declanșa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăților sociale și economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti

răsvrătì a. a (se) revolta. [Slav. RAZVRATITI].

răsvrătire f. revoltă.

răzvrătésc v. tr. (vsl. razvratiti, a răscula, d. vratiti, a învîrti, rudă cu lat. vértere, a învîrti, și got. vairthan, germ. werden, a deveni. V. vîrtej). Răscol, revolt. V. refl. Mă răscol.

răzvrătíre f. Răscoală, revoltă.

RĂZVRĂTI vb. a (se) răscula, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)

RĂZVRĂTIRE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.)

RĂZVRĂTIRE. Subst. Răzvrătire, rocoșire (înv.), rocoș (înv.), rocoșitură (înv.), rocoșenie (înv.), rocoșeală (înv., rar), rocoșit (înv., rar); revoltă, răscoală, răsculare (rar), hainie (înv.), hainlîc (înv.), zurba (înv.), zurbalîc (pop.), tulburare (fig.), sedițiune (livr.), apostazie, răzmeriță (pop.), rebeliune, puci, bunt (înv. și reg.), agitație (fig.), fierbere (fig.), zaveră (înv. și reg.); insurecție, insurgență (rar); lovitură de stat; contrarevoluție; revoluție. Conspirație, complot, conjurație (rar). Răzvrătit, revoltant (înv.), rocoșelnic (înv.), rocoșan (înv.), răsculat, răsculător (înv.), zurbagiu (înv.), rebel, apostat, buntaș (înv. și reg.), buntușnic (înv. și reg.), zavergiu (înv.), insurgent; revoluționar. Răzvrătitor (rar). Conspirator, complotist, complotaș (înv.), conjurat (rar). Adj. Răzvrătit, revoltat, răsculat, rocoșit (înv., rar), rocoșitor (înv., rar), zurbagiu (înv.), sedițios, apostat (livr.), facțios (livr.), rebel, rebelist (înv.), rebelionist (rar); revoluționar. Insurecțional. Răzvrătitor (rar). Conspirativ. Vb. A (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) răscula, a se rocoși (înv.), a se răzmiriți (înv.), a se zavergisi (înv.). A conspira, a complota, a conjura (rar), a răzvrăti (rar), a unelti, a urzi (fig.). V. dezordine, ilegalitate, intrigă, provocare, tăinuire.