RĂZUIÁLĂ, răzuieli, s. f. Răzuire. [Pr.: -zu-ia-] – Răzui + suf. -eală.

RĂZUIÁLĂ, răzuieli, s. f. Răzuire. [Pr.: -zu-ia-] – Răzui + suf. -eală.

RĂZUIÁLĂ, răzuieli, s. f. Răzuire, răzăluială.

răzuiálă s. f., g.-d. art. răzuiélii; pl. răzuiéli

răzuiálă s. f., g.-d. art. răzuiélii; pl. răzuiéli

RĂZUIÁLĂ s. v. răzuire.

răzuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răzui. – Mold. și răzăluĭală.

RĂZUIALĂ s. răzuire.

răzuială, răzuieli s. f. petrecere, chef; beție.