RĂZJUDECÁ, răsjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Pref. răz- + judeca.

RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Răz- + judeca.

RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. (Rar) A supune din nou judecății; a judeca, a reflecta din nou sau în repetate rînduri asupra unei probleme. (Cu pronunțare regională) Cu mintea sa răzjudicase drept ceea ce pe scenă judicase rău cu ochii și cu auzul. ODOBESCU, S. II 537.

răzjudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 răzjúdecă

răzjudecá vb., ind. prez. 1 sg. răzjúdec, 3 sg. și pl. răzjúdecă

răzjúdec v. tr. (după vsl. raz-soditi). Vechĭ. Judec ĭar, judec mult (atent). Judec alt-fel. – Și răjudec. Cp. cu răzgîndesc.