răzjudecare definitie

2 intrări

6 definiții pentru răzjudecare

RĂZJUDECÁ, răsjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Pref. răz- + judeca.
RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Răz- + judeca.
RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. (Rar) A supune din nou judecății; a judeca, a reflecta din nou sau în repetate rînduri asupra unei probleme. (Cu pronunțare regională) Cu mintea sa răzjudicase drept ceea ce pe scenă judicase rău cu ochii și cu auzul. ODOBESCU, S. II 537.
răzjudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 răzjúdecă
răzjudecá vb., ind. prez. 1 sg. răzjúdec, 3 sg. și pl. răzjúdecă
răzjúdec v. tr. (după vsl. raz-soditi). Vechĭ. Judec ĭar, judec mult (atent). Judec alt-fel. – Și răjudec. Cp. cu răzgîndesc.

răzjudecare dex

Intrare: răzjudeca
răzjudeca verb grupa I conjugarea I
Intrare: răzjudecare
răzjudecare infinitiv lung