RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Pref. răz- + [îm]bina.

RĂZGHINÁRE, răzghinări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se răzghina și rezultatul ei. – V. răzghina.

RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Răz- + [îm]bina.

RĂZGHINÁRE, răzghinări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se răzghina și rezultatul ei. – V. răzghina.

RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Regional, mai ales despre animale) A-și frînge picioarele, din cauza îndepărtării lor (în laturi) prea mult unul de altul. [Caii] s-au răzghinat, Jos că mi-au picat. TEODORESCU, P. P. 57. – Variantă: răjghiná vb. I.

!răzghiná (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se răzghínă

răzghináre (reg.) s. f., g.-d. art. răzghinắrii; pl. răzghinắri

răzghiná vb., ind. prez. 1 sg. răzghín, 3 sg. și pl. răzghínă

răzghináre s. f., g.-d. art. răzghinării; pl. răzghinări

răsghinà v. a se răscrăcăna prin alunecare. [Cf. desghina].