RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam.

RĂZGÂIÉRE, răzgâieri, s. f. Acțiunea de a răzgâia și rezultatul ei. [Var.: râzgâiére s. f.] – V. răzgâia.

RÂZGÂIÁ vb. I v. răzgâia.

RÂZGÂIÉRE s. f. v. răzgâiere.

RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Pr.: -gâ-ia. – Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam.

RĂZGÂIÉRE, răzgâieri, s. f. Acțiunea de a răzgâia și rezultatul ei. [Pr.: -gâ-ie-. – Var.: râzgâiére s. f.] – V. răzgâia.

RÂZGÂIÁ vb. I v. răzgâia.

RÂZGÂIÉRE s. f. v. răzgâiere.

RĂZGÎIÁ, răzgî́i, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură; a răsfăța. E neputincios a veni în ajutorul prăpăditului pe care femeia îl răzgîiase o vreme și-l urgisea acum. PAS, L. I 46. Iată și d-ta... iar îl răzgîi, o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, la CADE. Tata... ne ducea-n brațe, mama... ne răzgîia. MACEDONSKI, O. I 10.

răzgâiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răzgấi, 3 răzgấie, 1 pl. răzgâiém, 2 pl. răzgâiáți; ger. răzgâínd; part. răzgâiát

răzgâiére s. f., g.-d. art. răzgâiérii; pl. răzgâiéri

răzgâiá vb., ind. prez. 1 sg. răzgâi, 3 sg. și pl. răzgâie

răzgâiére s. f., g.-d. art. răzgâiérii; pl. răzgâiéri

RĂZGÂIÁ vb. v. alinta.

RĂZGÂIÉRE s. v. alintare.

A RĂZGÂIÁ răzgâi intranz. (mai ales copii) A alinta peste măsură; a răsfăța; a alinta. /<bulg. razgalja

răsgăì v. a răsfăța peste măsură. [Serb. RAZGOYITI, a crește bine (un copil)].

răzgî́ĭ și rîzgî́ĭ, a -iá v. tr. (sîrb. razgojiti, a educa bine. V. o-goĭesc). Vest. Fam. Răsfăț, alint: nu e bine să răzgîĭ prea tare copiiĭ.

rîzgîĭ, V. răzgîĭ.

RĂZGÎIA vb. a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) răsfăța, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici.

RĂZGÎIERE s. alintare, răsfăț, răsfățare, răzgîială, (rar) răsfățătură, (pop.) alintătură.