21 definiții pentru răzgâiere
RĂZGÂIÁ, răzgấi,
vb. I.
Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [
Var.:
râzgâiá vb. I] – Din
bg. razgaljam. RĂZGÂIÉRE, răzgâieri,
s. f. Acțiunea de a răzgâia și rezultatul ei. [
Var.:
râzgâiére s. f.] –
V. răzgâia. RÂZGÂIÁ vb. I
v. răzgâia. RÂZGÂIÉRE s. f. v. răzgâiere. RĂZGÂIÁ, răzgấi,
vb. I.
Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [
Pr.: -gâ-ia. –
Var.:
râzgâiá vb. I] – Din
bg. razgaljam. RĂZGÂIÉRE, răzgâieri,
s. f. Acțiunea de a răzgâia și rezultatul ei. [
Pr.: -gâ-ie-. –
Var.:
râzgâiére s. f.] –
V. răzgâia. RÂZGÂIÁ vb. I
v. răzgâia. RÂZGÂIÉRE s. f. v. răzgâiere. RĂZGÎIÁ, răzgî́i,
vb. I.
Tranz. A alinta peste măsură; a răsfăța. E neputincios a veni în ajutorul prăpăditului pe care femeia îl răzgîiase o vreme și-l urgisea acum. PAS, L. I 46. Iată și d-ta... iar îl răzgîi, o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, la CADE. Tata... ne ducea-n brațe, mama... ne răzgîia. MACEDONSKI, O. I 10.
răzgâiá (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. răzgấi, 3 răzgấie, 1
pl. răzgâiém, 2
pl. răzgâiáți;
ger. răzgâínd;
part. răzgâiát
răzgâiére s. f.,
g.-d. art. răzgâiérii;
pl. răzgâiéri
răzgâiá vb., ind. prez. 1 sg. răzgâi, 3 sg. și pl. răzgâie răzgâiére s. f., g.-d. art. răzgâiérii; pl. răzgâiéri RĂZGÂIÉRE s. v. alintare. A RĂZGÂIÁ răzgâi intranz. (mai ales copii) A alinta peste măsură; a răsfăța; a alinta. /<bulg. razgalja răsgăì v. a răsfăța peste măsură. [Serb. RAZGOYITI, a crește bine (un copil)].
răzgî́ĭ și
rîzgî́ĭ, a
-iá v. tr. (sîrb. razgojiti, a educa bine. V.
o-goĭesc). Vest. Fam. Răsfăț, alint: nu e bine să răzgîĭ prea tare copiiĭ.
RĂZGÎIA vb. a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) răsfăța, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. RĂZGÎIERE s. alintare, răsfăț, răsfățare, răzgîială, (rar) răsfățătură, (pop.) alintătură. Răzgâiere dex online | sinonim
Răzgâiere definitie
Intrare: răzgâia
răzgâia verb grupa I conjugarea I
râzgâia verb grupa I conjugarea I
Intrare: răzgâiere
răzgâiere substantiv feminin