răzbunic definitie

10 definiții pentru răzbunic

RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Pop.) Străbunic. – Pref. răz- + bunic.
RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Pop.) Străbunic. – Răz- + bunic.
RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Popular) Străbunic.
RĂZBUNÍCĂ, răzbunici, s. f. (Popular) Străbunică. Răzbunica noastră Izabela Barcas. SADOVEANU, N. F. 9.
răzbuníc (pop.) s. m., pl. răzbuníci
răzbuníc s. m., pl. răzbuníci
RĂZBUNÍC s. străbunic, (rar) răzbun.
RĂZBUNÍC ~ci m. pop. Tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui. /răz- + bunic
răzbuníc, -ă s., pl. ĭ și f. e (răs- și bunic). Străbunic.
RĂZBUNIC s. străbunic, (rar) răzbun.

răzbunic dex

Intrare: răzbunic
răzbunic substantiv masculin