RĂZBOLÍ, războlesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi. – Din sl. razbolĕti.

RĂZBOLÍ, războlesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi. – Din sl. razbolĕti.

RĂZBOLÍ, războlesc, vb. IV. Refl. (Învechit și popular) A cădea bolnav, a se îmbolnăvi. Și la împărat ea gîndește, De dor mi se războlește. SEVASTOS, N. 124.

!războlí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se războléște, imperf. 3 sg. se războleá; conj. prez. 3 să se războleáscă

războlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războlésc, imperf. 3 sg. războleá; conj. prez. 3 sg. și pl. războleáscă

RĂZBOLÍ vb. v. îmbolnăvi.

războlí, războlésc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se îmbolnăvi. 2. a-și face de cap. 3. a vindeca de o boală.

războlésc (mă) v. refl. (vsl. războlĭeti sen. V. bolesc). Vechĭ. Mă îmbolnăvesc súbit.

războli vb. v. ÎMBOLNĂVI.

războlí, războlesc, vb. refl. – (reg.) A se îmbolnăvi: „Bine-acasă n-ai sosî, / Da’ pă pat ti războli” (Țiplea, 1906: 435). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din sl. razbolěti (Scriban, DEX, MDA).

războlí, războlesc, vb. refl. – A se îmbolnăvi: „Bine-acasă n-ai sosî, / Da’ pă pat ti războli” (Țiplea 1906: 435). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din sl. razbolěti.