Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru r─âzboinic

R─éZB├ôINIC, -─é, r─âzboinici, -ce, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Lupt─âtor, osta╚Ö care ia parte la un r─âzboi1. 2. Adj. Care ╚Ťine de r─âzboi1, privitor la r─âzboi1, de r─âzboi1. 3. Adj. C─âruia ├«i place lupta; b─ât─âios. ÔÇô Din sl. razbojnik┼ş.
R─éZB├ôINIC, -─é, r─âzboinici, -ce, s. m., adj. 1. S. m. Lupt─âtor, osta╚Ö care ia parte la un r─âzboi1. 2. Adj. Care ╚Ťine de r─âzboi1, privitor la r─âzboi1, de r─âzboi1. 3. Adj. C─âruia ├«i place lupta; b─ât─âios. ÔÇô Din sl. razbojnik┼ş.
RĂZBÓINIC1, războinici, s. m. Luptător, ostaș, om de arme. Mă uitam încremenit la figura lui impunătoare de războinic. SADOVEANU, O. I 418.
R─éZB├ôINIC2, -─é, r─âzboinici, -e, adj. 1. Privitor la r─âzboi1, de r─âzboi1. Se duceau gr─âind ├«ncet despre amintiri ╚Öi povestiri r─âzboinice. SADOVEANU, O. VII 145. Poporul nostru era dedat cu via╚Ťa r─âzboinic─â. ALECSANDRI, la TDRG. 2. (Despre fiin╚Ťe) C─âruia-i place s─â se lupte, s─â poarte r─âzboaie; b─ât─âios. O na╚Ťie r─âzboinic─â ╚Öi unit─â, oric├«t de mic─â ar fi, n-a fost niciodat─â biruit─â. B─éLCESCU, O. I 41.
r─âzb├│inic adj. m., s. m., pl. r─âzb├│inici; adj. f., s. f. r─âzb├│inic─â, pl. r─âzb├│inice
r─âzb├│inic s. m., adj. m., pl. r─âzb├│inici; f. sg. r─âzb├│inic─â, pl. r─âzb├│inice
R─éZB├ôINIC s. v. bandit, ho╚Ť, punga╚Ö, t├ólhar.
R─éZB├ôINIC s., adj. 1. s. lupt─âtor. 2. adj. v. agresiv. 3. adj. (rar) mar╚Ťial. (Comandantul are un aer ~) 4. adj. (├«nv.) r─âzboiesc, r─âzboinicesc, rezbelic, rezbelnic. (Dansuri ~.)
RĂZBÓINIC s., adj. v. asasin, criminal, omorâtor, ucigaș.
R─éZB├ôINIC1 ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi substantival 1) Care ╚Ťine de r─âzboi; propriu r─âzboiului. 2) Care manifest─â pl─âcerea de a se r─âzboi; c─âruia ├«i place s─â se bat─â. /<sl. razbojniku
RĂZBÓINIC2 ~ci m. înv. Ostaș care participa la un război; luptător. /<sl. razbojniku
r─âsboinic a 1. ce ╚Ťine de r─âsboiu: se pleac─â pe r─âsboinicul s─âu arc AL.; 2. propriu r─âsboiului: popor r─âsboinic. ÔĽĹ m. o╚Ötean care se lupt─â. [Slav. RAZBO─ČNK┼Č, uciga╚Ö, t├ólhar (v. r─âsboiu)].
r─âzb├│─şnic, -─â adj. (vsl. raz-bo─şnik┼ş, t├«lhar, asasin, d. bo─şnik┼ş, lupt─âtor. V. bo─şnic). ─Čubitor de r─âzbo─ş: popor r─âzbo─şnic. De r─âzbo─ş, pentru r─âzbo─ş: preg─âtir─ş r─âzbo─şnice. Adv. ├Än mod r─âzbo─şnic: a vorbi r─âzbo─şnic. S. m. Lupt─âtor ├«n r─âzbo─ş. V. belicos.
r─âzboinic s. v. BANDIT. HO╚Ü. PUNGA╚ś. T├ÄLHAR.
r─âzboinic s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMOR├ÄTOR. UCIGA╚ś.
R─éZBOINIC s., adj. 1. s. (MIL.) lupt─âtor, (reg.) lupta╚Ö, (├«nv.) boinic, r─âzboitor, s─âgar. (~ ├«ncercat ├«n b─ât─âlii.) 2. adj. agresiv, militarist, provocator, (fam.) belicos. (Politic─â ~.) 3. adj. (rar) mar╚Ťial. (Aer ~.) 4. adj. (├«nv.) r─âzboiesc, r─âzboinicesc, rezbelic, rezbelnic. (Dansuri ~.)

R─âzboinic dex online | sinonim

R─âzboinic definitie

Intrare: r─âzboinic (adj.)
r─âzboinic adjectiv
Intrare: r─âzboinic (s.m.)
r─âzboinic substantiv masculin