răzbici definitie

2 intrări

15 definiții pentru răzbici

RĂZBÍCI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.
RĂZBICÍ2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.
RĂZBÍCI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.
RĂZBICÍ2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.
RĂZBÍCI1, răzbice, s. n. (Regional) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură.
RĂZBICÍ2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A găuri, a perfora. Am răzbicit lemnul cu sfredelul. La CADE. ♦ Absol. A scoate (ceva) bătînd. Cînd vrei să scoți un cui de lemn înțepenit într-o gaură, atunci faci un alt cui mai subțire puțin... și cu el răzbicești, dai în el, ca să scoți pe cel înțepenit. I. CR. VI 153.
răzbíci1 (reg.) s. n., pl. răzbíce
răzbicí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicésc, imperf. 3 sg. răzbiceá; conj. prez. 3 să răzbiceáscă
răzbíci s. n., pl. răzbíce
răzbicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicésc, imperf. 3 sg. răzbiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbiceáscă
RĂZBÍCI s. v. retevei, scurtătură.
RĂZBICÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
răzbícĭ n., pl. e (d. răzbesc). Olt. Priboĭ, cuĭ de oțel cu care se găuresc cercurile, se împing afară cuĭele bătute ș. a. Varga pușcociĭ.
răzbici vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.
răzbici s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.

răzbici dex

Intrare: răzbici
răzbici substantiv neutru
Intrare: răzbici
răzbici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a