răzbatere definitie

2 intrări

18 definiții pentru răzbatere

RĂZBÁTE, răzbát, vb. III. 1. Intranz. A-și face, a-și croi drum prin..., a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi (4). – Pref. răz- + bate.
RĂZBÁTERE s. f. Acțiunea de a răzbate și rezultatul ei. – V. răzbate.
RĂZBÁTE, răzbát, vb. III. 1. Intranz. A-și face, a-și croi drum prin..., a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi (4). – Răz- + bate.
RĂZBÁTERE, răzbateri, s. f. Acțiunea de a răzbate și rezultatul ei. – V. răzbate.
RĂZBÁTE, răzbát, vb. III. 1. Intranz. A-și face drum prin..., a străbate, a înainta, a pătrunde; a răzbi (1). Nu erau munți, ci... pete mari de întunecime neagră, deasupra cărora restul nopții părea, totuși, un voal, prin care mai răzbăteau reflexele palide ale unor lumi îndepărtate. BOGZA, V. J. 38. Luna plină răzbătea prin pîclele ușoare ale toamnei. SADOVEANU, O. I 470. Ce garduri streșinite cu spini, de mai nici vîntul nu putea răzbate printre ele! CREANGĂ, P. 153. ◊ Tranz. Eu răzbăteam iute troieni de ninsori, El lăsa în urmă-i troieni lungi de nori. ALECSANDRI, O. 98. ◊ Fig. Ca mîne va fi răzbătut anii ce-i mai are de învățat. CAMILAR, N. II 158. 2. Intranz. A străbate cu greu (printre obstacole) spre a ajunge undeva, a răzbi (2). Stai la noi pîn’ ce trece furtuna; acu nu-i chip să răzbatem. SADOVEANU, M. 186. Gheorghe veni mai de dimineață și izbuti să răzbată în dormitor. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. Bine, dragul tatei, dacă te bizuiești că-i putea răzbate pînă acolo... mergi cu bine. CREANGĂ, P. 185. ◊ (Despre umezeală, ploaie etc.) Un poclit de rogojini oprea și soarele și ploaia de a răzbate în căruța lui moș Nichifor. CREANGĂ, P. 106. Cînd... răzbate acolo umezeala, apoi se aprind aceste materii și ard. DRĂGHICI, R. 113. ♦ (Despre glas, zgomot etc.) A se face auzit, a ajunge pînă la... Un glas moale răzbate dinlăuntru. SADOVEANU, M. 186. Chiotele... răzbăteau pînă-n adîncul bătrînelor păduri de sălcii, răscolindu-le liniștea. SANDU-ALDEA, U. P. 41. Glas de bucium răsunînd, Pîn-în suflet răzbătînd. ALECSANDRI, P. P. 59. 3. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «prin», arătînd spațiul) A umbla în lung și-n larg, a cutreiera, a colinda. Cutreierase țările răzbătînd prin toate unghiurile. ISPIRESCU, L. 62. M-au cătat părinții Răzbătînd prin toți munții. TEODORESCU, P. P. 286. ◊ Tranz. Răzbătu pădurea prin toate colțurile. ISPIRESCU, L. 288. Nouă țări cutreiera, Nouă mări că răzbătea. TEODORESCU, P. P. 438. 4. Tranz. (Despre senzații, sentimente etc.) A copleși, a birui, a răzbi. Îl cam răzbătuse foamea. SBIERA, P. 285. ◊ (Despre sentimente) Nu simțiți în pieptul vostru un dor sfînt și romînesc... la cel glas de libertate Ce pătrunde și răzbate Orice suflet omenesc? ALECSANDRI, P. A. 81.
răzbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbát, 1 pl. răzbátem, 2 pl. răzbáteți, imperf. 3 sg. răzbăteá; conj. prez. 3 să răzbátă; part. răzbătút
răzbátere s. f., g.-d. art. răzbáterii
răzbáte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbát, 1 pl. răzbátem; part. răzbătút
răzbátere s. f., g.-d. art. răzbáterii
RĂZBÁTE vb. 1. v. pătrunde. 2. a străbate. (Nu putea ~ prin mulțime.) 3. v. ajunge. 4. a pătrunde, a se strecura. (Frigul ~ în casă.)
RĂZBÁTE vb. v. bate, birui, colinda, copleși, cuprinde, cutreiera, înfrânge, întrece, învinge, parcurge, răzbi, străbate, târgui, tocmi, vântura.
RĂZBÁTERE s. v. pătrundere.
A RĂZBÁTE răzbát intranz. 1) A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a penetra; a pătrunde; a răzbi. 2) fig. A ajunge, învingând obstacole; a răzbi; a izbuti. N-a putut răzbate prin mulțime. 3) rar A umbla în lung și în lat; a cutreiera. /răz- + a bate
răsbate v. 1. a trece sau pătrunde prin: razele soarelui răsbăteau printre copaci; 2. a cutreiera: a răsbate munții. [Slav. RAZŬ și bate (cf. răsbì)].
răzbát, -bătút, a -báte v. tr. (d. bat, după răzbesc). Străbat, răzbesc, trec pin: cuĭu a răzbătut scîndura. V. intr. Cuĭu a răzbătut pin scîndură.
RĂZBATE vb. 1. a pătrunde, a răzbi, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a străbate. (Nu putea ~ prin mulțime.) 3. a ajunge, a răzbi, a străbate. (Strigătul ~ pînă la el.) 4. a pătrunde, a se strecura. (Frigul ~ în casă.)
răzbate vb. v. BATE. BIRUI. COLINDA. COPLEȘI. CUPRINDE. CUTREIERA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. PARCURGE. RĂZBI. STRĂBATE. TÎRGUI. TOCMI. VÎNTURA.
RĂZBATERE s. pătrundere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) penetranță, penetrare, penetrație. (~ cuiului prin perete.)

răzbatere dex

Intrare: răzbate
răzbate verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: răzbatere
răzbatere substantiv feminin