răzbătător definitie

8 definiții pentru răzbătător

RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. – Răzbate + suf. -ător.
RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. – Răzbate + suf. -ător.
RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adj. (Rar) Care-și face drum biruind greutățile, care nu se dă bătut, care știe să înlăture piedicile din calea sa. Înfățișarea trădează pe omul de muncă, răzbătător. CĂLINESCU, E. 21.
răzbătătór adj. m., pl. răzbătătóri; f. sg. și pl. răzbătătoáre
răzbătătór adj. m., pl. răzbătătóri; f. sg. și pl. răzbătătoáre
RĂZBĂTĂTÓR adj. v. stăruitor.
RĂZBĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care răzbate; care își croiește drum învingând obstacole. /a răzbate + suf. ~tor
RĂZBĂTĂTOR adj. insistent, perseverent, persistent, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~.)

răzbătător dex

Intrare: răzbătător
răzbătător adjectiv