răzătură definitie

23 definiții pentru răzătură

RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură.
RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. (În forma răzătură) Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s. f.] – Rade + suf. -ătură.
RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură.
RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s. f.] – Rade + suf. -ătură.
RĂSĂTÚRĂ, răsături, s. f. 1. Faptul de a rade; p. ext. locul de pe care s-a ras ceva, (în special) ștersătură făcută cu guma pe o hîrtie. 2. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect, fărîmătură: răzătură. Luă cuțitul, rase sîngele de pe podele și aruncă răsăturile în apropierea lemnelor. SLAVICI, N. II 45. 3. Acțiunea de a (se) bărbieri; ras. Punea d. Naie pecetea pe o bucată de hîrtie ori de mucava, și pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, pînă se făcea douăsprece. CARAGIALE, O. I 134.
RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. Răsătură.
răsătúră2 (rezultatul acțiunii de a rade) v. răzătúră
răsătúră1 (acțiunea de a rade, locul ras) s. f., g.-d. art. răsătúrii; pl. răsătúri
răzătúră/răsătúră (rezultatul acțiunii de a rade) s. f., g.-d. art. răzătúrii/răsătúrii; pl. răzătúri/răsătúri
răsătúră (rezultatul acțiunii) v. răzătură
răsătúră (acțiunea de a rade, locul care a fost ras) s. f., g.-d. art. răsătúrii; pl. răsătúri
răzătúră/răsătúră (rezultatul acțiunii) s. f., g.-d. art. răzătúrii /răsătúrii; pl. răzătúri /răsătúri
RĂSĂTÚRĂ s. v. bărbierit, ras.
RĂSĂTÚRĂ s. 1. (înv.) răsură. (~ de brânză.) 2. ștersătură, (înv.) ștersură. (~ într-un text.)
RĂZĂTÚRĂ ~i f. 1) Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras. 2) Ștersătură făcută cu guma pe hârtie. [G.-D. răzăturii; Var. răsătură] /a rade + suf. ~ătură
răsătură f. efectul raderii.
răzătură f. 1. efectul răzuirii; 2. bucată de piele pe care se rade.
răsătúră f., pl. ĭ (d. ras). Loc ras pe hîrtie, ștersătură: a scrie fără răsăturĭ. Acțiunea de a rade banița plină (a o netezi). Fam. Iron. Acțiunea de a rade, de a învinge pin vorbă saŭ pin procedură. Răzuitură, răzătură: răsătură de hrean.
răzătúră f., pl. ĭ. Lucru ras, lucru trecut pin răzătoare: răzătură de hrean, de gutuĭe. V. răsură 2 și raz 1.
răzuitúră f., pl. ĭ. Lucru răzuit (trecut pin răzătoare): răzuitura de hrean. – Și răzătură și răsătură.
răsătură s. v. BĂRBIERIT. RAS.
RĂSĂTURĂ s. 1. (înv.) răsură. (~ de brînză.) 2. ștersătură, (înv.) ștersură. (~ într-un text.)
RĂSĂTÚRĂ (< rade) s. f. 1. Urmă rămasă pe un obiect de pe care s-a ras ceva; ștersătură făcută (cu guma, cu lama) pe o hârtie. 2. Resturi rezultate de la raderea unui obiect; răzătură.

răzătură dex

Intrare: răzătură
răsătură substantiv feminin
răzătură substantiv feminin