23 definiții pentru răzătură
RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură. RĂZĂTÚRĂ, răzături,
s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit
2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie.
3. (În forma răzătură) Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [
Var.:
răsătúră s. f.] –
Rade +
suf. -ătură.
RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură. RĂZĂTÚRĂ, răzături,
s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit.
2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie.
3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [
Var.:
răsătúră s. f.] –
Rade +
suf. -ătură.
RĂSĂTÚRĂ, răsături,
s. f. 1. Faptul de a rade;
p. ext. locul de pe care s-a ras ceva, (în special) ștersătură făcută cu guma pe o hîrtie.
2. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect, fărîmătură: răzătură. Luă cuțitul, rase sîngele de pe podele și aruncă răsăturile în apropierea lemnelor. SLAVICI, N. II 45.
3. Acțiunea de a (se) bărbieri; ras. Punea d. Naie pecetea pe o bucată de hîrtie ori de mucava, și pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, pînă se făcea douăsprece. CARAGIALE, O. I 134.
RĂZĂTÚRĂ, răzături,
s. f. Răsătură.
răsătúră2 (rezultatul acțiunii de a rade)
v. răzătúră răsătúră1 (acțiunea de a rade, locul ras)
s. f.,
g.-d. art. răsătúrii;
pl. răsătúri
răzătúră/răsătúră (rezultatul acțiunii de a rade)
s. f.,
g.-d. art. răzătúrii/răsătúrii;
pl. răzătúri/răsătúri
răsătúră (rezultatul acțiunii) v. răzătură răsătúră (acțiunea de a rade, locul care a fost ras) s. f., g.-d. art. răsătúrii; pl. răsătúri răzătúră/răsătúră (rezultatul acțiunii) s. f., g.-d. art. răzătúrii /răsătúrii; pl. răzătúri /răsătúri RĂSĂTÚRĂ s. v. bărbierit, ras. RĂSĂTÚRĂ s. 1. (înv.) răsură. (~ de brânză.) 2. ștersătură, (înv.) ștersură. (~ într-un text.) RĂZĂTÚRĂ ~i f. 1) Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras. 2) Ștersătură făcută cu guma pe hârtie. [G.-D. răzăturii; Var. răsătură] /a rade + suf. ~ătură răsătură f. efectul raderii.
răzătură f.
1. efectul răzuirii;
2. bucată de piele pe care se rade.
răsătúră f., pl. ĭ (d. ras). Loc ras pe hîrtie, ștersătură: a scrie fără răsăturĭ. Acțiunea de a rade banița plină (a o netezi). Fam. Iron. Acțiunea de a rade, de a învinge pin vorbă saŭ pin procedură. Răzuitură, răzătură: răsătură de hrean.
răzătúră f., pl. ĭ. Lucru ras, lucru trecut pin răzătoare: răzătură de hrean, de gutuĭe. V.
răsură 2 și
raz 1. răzuitúră f., pl. ĭ. Lucru răzuit (trecut pin răzătoare): răzuitura de hrean. – Și
răzătură și
răsătură. răsătură s. v. BĂRBIERIT. RAS. RĂSĂTURĂ s. 1. (înv.) răsură. (~ de brînză.) 2. ștersătură, (înv.) ștersură. (~ într-un text.) RĂSĂTÚRĂ (< rade) s. f. 1. Urmă rămasă pe un obiect de pe care s-a ras ceva; ștersătură făcută (cu guma, cu lama) pe o hârtie. 2. Resturi rezultate de la raderea unui obiect; răzătură. Răzătură dex online | sinonim
Răzătură definitie
Intrare: răzătură
răsătură substantiv feminin
răzătură substantiv feminin