RĂZĂLUÍ, răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răzui. – Din răzălău.

RĂZĂLUÍT, -Ă, răzăluiți, -te, adj. (Reg.) Răzuit. – V. răzălui.

RĂZĂLUÍ, răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răzui. – Din răzălău.

RĂZĂLUÍT, -Ă, răzăluiți, -te, adj. (Reg.) Răzuit. – V. răzălui.

RĂZĂLUÍ, răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A răzui. Azi... dai [varul] cu badanaua și mîne îl răzăluiești cu cuțitul. CONTEMPORANUL, VI 97.

RĂZĂLUÍT, -Ă, răzăluiți, -te, adj. Răzuit.

răzăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzăluiésc, imperf. 3 sg. răzăluiá; conj. prez. 3 să răzăluiáscă

răzăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzăluiésc, imperf. 3 sg. răzăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzăluiáscă

RĂZĂLUÍ vb. v. rade, răzui.

răzăluí, răzăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a răzui. 2. a pili.

răzăluĭ-, V. răzuĭ-.

rắzuĭ și răzuĭésc și (Mold. și) răzăluĭésc v. tr. (ung. reszelni, a răzui, ca și răzălăŭ d. reszelö și răzăș d. részes. Cu rad n’are a face!). Curăț răzînd cu cuțitu saŭ cu alt-ceva: a răzui un pește de solzĭ, a-țĭ răzui tălpile de noroĭ. Frec pe răzătoare ca să se prefacă în bucățele: a răzui hrean, morcov, ceapă.

răzălui vb. v. RADE. RĂZUI.