răzălău definitie

10 definiții pentru răzălău

RĂZĂLẮU, răzălaie, s. n. (Reg.) Răzătoare. – Din magh. reszelö.
RĂZĂLẮU, răzălaie, s. n. (Reg.) Răzătoare. – Din magh. reszelö.
răzălắu (reg.) s. n., art. răzălắul; pl. răzăláie
răzălău s. n., art. răzălăul; pl. răzăláie
RĂZĂLĂU s. v. rașpel, rașpilă, răzătoare, răzuitoare.
răzălău n. pilă groasă. [V. rade].
ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpắŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și rașpél n., pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui, rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea și copitele. – Și răzălăŭ.
răzălắŭ n., pl. ăĭe (ung. reszelö. Cp. cu răzuĭesc). Pilă mare, rașpă.
răzălău s. v. RASPEL. RĂZĂTOARE. RĂZUITOARE.
răzălắu, s.n. – (reg.) Răzătoare (Apșa de Jos, Strâmtura). – Din magh. reszelö „pilă” (Scriban, DEX, MDA).

răzălău dex

Intrare: răzălău
răzălău substantiv neutru