16 definiții pentru răvineală
RĂVINEÁLĂ s. f. v. reveneală. REVENEÁLĂ, reveneli,
s. f. (
Reg.)
1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă.
2. Răcoare, răcoreală.
3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [
Var.:
răvineálă s. f.] –
Reveni1 +
suf. -eală.
RĂVINEÁLĂ s. f. v. reveneală. REVENEÁLĂ, reveneli,
s. f. (
Reg.)
1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă.
2. Răcoare, răcoreală.
3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [
Var.:
răvineálă s. f.] –
Reveni1 +
suf. -eală.
RĂVINEÁLĂ s. f. v. reveneală. REVENEÁLĂ, reveneli,
s. f. 1. Umezeală, jilăveală din pămînt, din atmosferă. Cîteva stele ard... încă, în aer e o reveneală caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 298. În oasele mele se încuiba tot mai jilav frigul și reveneala toamnei. I. BOTEZ, ȘC. 70. Ploile și reveneala pămîntului nu strică nimic din fin. PAMFILE, A. R. 163.
2. Răcoare, răcoreală, adiere ușoară de vînt. (
Fig.) Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. ♦ Emanație, miros. Țuica te amețea cu reveneala ei de prune. CAMIL PETRESCU, O. I 328. – Variantă:
răvineálă (SADOVEANU, O. I 27)
s. f. reveneálă s. f.,
g.-d. art. revenélii;
pl. revenéli
reveneálă s. f., g.-d. art. revenélii; pl. revenéli REVENEÁLĂ s. v. jilăveală. REVENEÁLĂ s. v. adiere, boare, igrasie, pală, răcoare, răcoreală, suflare, suflu, umezeală, undă. REVENEÁLĂ ~éli f. Caracter reavăn; umezeală; jilăveală. / a se reveni + suf. ~eală reveneală f. umezeală. [V. ravăn].
reveneálă f., pl. elĭ (d. reavăn). Umezeală: reveneala pămîntuluĭ, zidurilor. – În nord
răveneală. reveneală s. v. ADIERE. BOARE. IGRASIE. PALĂ. RĂCOARE. RĂCOREALĂ. SUFLARE. SUFLU. UMEZEALĂ. UNDĂ. REVENEALĂ s. jilăveală, udătură, umezeală, umiditate, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.) reveneală, reveneli
s. f. (
intl.) închisoare.
Răvineală dex online | sinonim
Răvineală definitie
Intrare: reveneală
reveneală substantiv feminin