răvineală definitie

16 definiții pentru răvineală

RĂVINEÁLĂ s. f. v. reveneală.
REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineálă s. f.] – Reveni1 + suf. -eală.
RĂVINEÁLĂ s. f. v. reveneală.
REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineálă s. f.] – Reveni1 + suf. -eală.
RĂVINEÁLĂ s. f. v. reveneală.
REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. 1. Umezeală, jilăveală din pămînt, din atmosferă. Cîteva stele ard... încă, în aer e o reveneală caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 298. În oasele mele se încuiba tot mai jilav frigul și reveneala toamnei. I. BOTEZ, ȘC. 70. Ploile și reveneala pămîntului nu strică nimic din fin. PAMFILE, A. R. 163. 2. Răcoare, răcoreală, adiere ușoară de vînt. (Fig.) Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. ♦ Emanație, miros. Țuica te amețea cu reveneala ei de prune. CAMIL PETRESCU, O. I 328. – Variantă: răvineálă (SADOVEANU, O. I 27) s. f.
reveneálă s. f., g.-d. art. revenélii; pl. revenéli
reveneálă s. f., g.-d. art. revenélii; pl. revenéli
REVENEÁLĂ s. v. jilăveală.
REVENEÁLĂ s. v. adiere, boare, igrasie, pală, răcoare, răcoreală, suflare, suflu, umezeală, undă.
REVENEÁLĂ ~éli f. Caracter reavăn; umezeală; jilăveală. / a se reveni + suf. ~eală
reveneală f. umezeală. [V. ravăn].
reveneálă f., pl. elĭ (d. reavăn). Umezeală: reveneala pămîntuluĭ, zidurilor. – În nord răveneală.
reveneală s. v. ADIERE. BOARE. IGRASIE. PALĂ. RĂCOARE. RĂCOREALĂ. SUFLARE. SUFLU. UMEZEALĂ. UNDĂ.
REVENEALĂ s. jilăveală, udătură, umezeală, umiditate, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.)
reveneală, reveneli s. f. (intl.) închisoare.

răvineală dex

Intrare: reveneală
reveneală substantiv feminin
răvineală