Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru r─âutate

R─éUT├üTE, (2, 3) r─âut─â╚Ťi, s. f. 1. Caracteristic─â a omului r─âu, ├«nclinare spre a face r─âu altora. ÔŚŐ Loc. adv. Cu r─âutate = ├«n mod r─âut─âcios; cu ironie ustur─âtoare, mali╚Ťios. 2. (Pop.; mai ales la pl.) Sl─âbiciune, p─âcat, defect. 3. (Concr.) Fapt─â rea. 4. Om r─âu. [Pr.: r─â-u-] ÔÇô R─âu + suf. -─âtate.
R─éUT├üTE, (2, 3) r─âut─â╚Ťi, s. f. 1. Caracteristic─â a omului r─âu, ├«nclinare spre a face r─âu altora. ÔŚŐ Loc. adv. Cu r─âutate = ├«n mod r─âut─âcios; cu ironie ustur─âtoare, mali╚Ťios. 2. (Pop.; mai ales la pl.) Sl─âbiciune, p─âcat, defect. 3. (Concr.) Fapt─â rea. 4. Om r─âu. [Pr.: r─â-u-] ÔÇô R─âu + suf. -─âtate.
R─éUT├üTE, (2, 3, 4) r─âut─â╚Ťi, s. f. (├Än opozi╚Ťie cu bun─âtate) 1. Felul de a fi caracteristic omului r─âu; ├«nclinare spre a face r─âu altora. ├Än ochii fratelui meu se aprinse o flac─âr─â de r─âutate. SADOVEANU, O. I 425. Dar-ar domnul s-o p─âtrunz─â milostiva-╚Ťi bun─âtate! Dar mi-e team─â c─â-i e duhul prea cuprins de r─âutate. DAVILA, V. V. 151. Bun─âtatea nu are de-a face cu r─âutatea. CREANG─é, P. 209. ÔŚŐ Loc. adv. Cu r─âutate = ├«n mod r─âut─âcios; cu ironie veninoas─â. ├Äntreb─â repede, cu r─âutate. SADOVEANU, O. VIII 233. Credinciosul ├«mp─âratului ├«ncuind u╚Öa pe din afar─â, cu r─âpegiune, le zice cu r─âutate: lasc─â v-am g─âsit eu ac de cojoc. CREANG─é, P. 251. 2. (Mai ales la pl.) Sl─âbiciune, p─âcat, defect. Aceast─â d─âdac─â ╚Ötie s─â dea ├«n bobi ╚Öi s─â caute ├«n c─âr╚Ťi, ╚Öi ea ├«╚Ťi cunoa╚Öte toate r─âut─â╚Ťile. SADOVEANU, Z. C. 220. Dar afar─â de acestea, vor c─âta vie╚Ťii tale S─â-i g─âseasc─â pete multe, r─âut─â╚Ťi ╚Öi mici scandale. EMINESCU, O. I 134. 3. (Mai ales la pl.) Fapt─â rea. A venit s─â mai vad─â o dat─â locul vicleniilor ╚Öi r─âut─â╚Ťilor lui? SADOVEANU, O. VIII 236. ÔŚŐ Capul r─âut─â╚Ťilor v. cap1 (II). 4. Om r─âu. Cine s─â fi venit?... ÔÇô Ia, ni╚Öte r─âut─â╚Ťi... ni╚Öte jig─ânii de p─âgini. SADOVEANU, O. I 516. ÔŚŐ (Cu determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Biata bab─â, din pricina nurori-sa, sl─âbise ca sf. Vinere, c─â r─âutatea de nor─â-sa nu-i d─âdea nici m├«ncare la vreme. ╚śEZ. IV 159. ÔÇô Pronun╚Ťat: r─â-u-.
r─âut├íte (r─â-u-) s. f., g.-d. art. r─âutß║»╚Ťii; pl. r─âutß║»╚Ťi
r─âut├íte s. f. (sil. r─â-u-), g.-d. art. r─âut─â╚Ťii; pl. r─âut─â╚Ťi
R─éUT├üTE s. 1. (livr.) mali╚Ťie, mali╚Ťiozitate, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âime, r─âin╚Ť─â, (reg.) z─âc─â╚Öeal─â, z─âc─â╚Öie, (├«nv.) r─âire, (fig.) fiere, venin. (~ unei persoane; vorb─â plin─â de ~.) 2. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, ne├«ndurare, neomenie, s─âlb─âticie, violen╚Ť─â, vitregie, (rar) nemil─â, nemilostivire, (pop.) c├óinie, c├óino╚Öenie, (├«nv. ╚Öi reg.) n─âsilnicie, (├«nv.) cr├óncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, groz─âvie, neomenire, r─âiciune, s─âlb─ât─âcime, s─âlb─âticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purt─ârii cuiva.)
R─éUT├üTE s. v. belea, bucluc, cusur, dandana, defect, deficien╚Ť─â, epilepsie, imperfec╚Ťiune, insuficien╚Ť─â, ├«ncurc─âtur─â, lacun─â, lips─â, meteahn─â, n─âpast─â, neajuns, necaz, nemul╚Ťumire, nenorocire, nepl─âcere, nevoie, pacoste, p─âcat, pocinog, r─âu, sc─âdere, sl─âbiciune, sup─ârare, viciu.
R─âutate Ôëá bl├ónde╚Ťe, bun─âtate
R─éUT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Tr─âs─âtur─â de caracter a omului r─âu; pornirea de a face r─âu altora. ÔŚŐ Cu ~ ├«n mod r─âuvoitor; cu du╚Öm─ânie. 2) Ac╚Ťiune prin care se face cuiva un r─âu; fapt─â rea. Vorbe pline de ~. ÔŚŐ Capul ~─â╚Ťilor persoan─â care pl─ânuie╚Öte ╚Öi face fapte rele. 3) fig. Persoan─â care produce altora nepl─âceri; om r─âu. 4) la pl. Nenorociri, necazuri care se abat asupra cuiva. [G.-D. r─âut─â╚Ťii; Sil. r─â-u-] /r─âu + suf. ~tate
r─âutate f. 1. caracterul celui r─âut─âcios; 2. vorb─â sau fapt─â r─âut─âcioas─â: capul tuturor r─âut─â╚Ťilor; 3. mali╚Ťiozitate. [Forma╚Ťiune din r─âu dup─â analogia lui bun─âtate].
r─âut├íte f. (d. r─â┼ş). Caracteru omulu─ş r─â┼ş: r─âutatea oamenilor nÔÇÖare margin─ş. Mali╚Ťiozitate, ironie veninoas─â: a r├«de cu r─âutate. Fapt─â rea: a face r─âut─â╚Ť─ş. Vech─ş. Nenorocire, r─â┼ş: asta nu e mare r─âutate. A fi capu r─âut─â╚Ťilor, a fi originea sa┼ş autoru tuturor relelor. ÔÇô Vech─ş ╚Öi reutate, r─âotate (cp. cu cheoloare, greotate, prioteas─â), ╚Öi r─âime.
răutate s. v. BELEA. BUCLUC. CUSUR. DANDANA. DEFECT. DEFICIENȚĂ. EPILEPSIE. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. PĂCAT. POCINOG. RĂU. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. SUPĂRARE. VICIU.
R─éUTATE s. 1. (livr.) mali╚Ťie, mali╚Ťiozitate, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âime, r─âin╚Ť─â, (reg.) z─âc─â╚Öeal─â, zac─â╚Öie, (├«nv.) r─âire, (fig.) fiere, venin. (~ unei persoane; vorb─â plin─â de~.) 2. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, ne├«ndurare, neomenie, s─âlb─âticie, violen╚Ť─â, vitregie, (rar) nemil─â, nemilostivire, (pop.) c├«inie, c├«ino╚Öenie, (├«nv. ╚Öi reg.) n─âsilnicie, (├«nv.) cr├«ncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, groz─âvie, neomenire, r─âiciune, s─âlb─ât─âcime, s─âlb─âticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purt─ârii cuiva.)
R─éUTATE. Subst. R─âutate, r─âut─â╚Ťie (├«nv., rar), ├«nr─âire, rea-voin╚Ť─â, rea-inten╚Ťie; ur─â, z─âc─â╚Öeal─â (reg.), venin (fig.), du╚Öm─ânie, vr─âjm─â╚Öie, ostilitate; pizm─â, pizmuire, pic─â (pop.), ranchiun─â; mali╚Ťie (livr.), mali╚Ťiozitate (livr.), ironie, sarcasm, causticitate (fig.); mu╚Öc─âtur─â (fig.), ├«n╚Ťep─âtur─â (fig.), ├«mpuns─âtur─â (fig.). Ne├«ndurare, neomenie, nemil─â (rar), asprime (fig.), cruzime, cruzie (├«nv.), c├«inie, c├«ino╚Öenie, hainie, sadism, canibalism (fig.), ferocitate, s─âlb─âticie (fig.), monstruozitate (fig.), bestialitate. R─âzbunare, r─âzbun (rar), r─âfuial─â. R─âu, r─âuvoitor, r─âut─âcios. C├«ine (fig.), c├«ner (reg.), hain, haps├«n, canibal (fig.) Adj. R─âu, r─âu de mama focului, r─âuvoitor, r─âut─âcios, ├«nr─âit, z─âca╚Ö (reg., fig.), plin de r─âutate; du╚Öm─ânos, veninos (fig.), vr─âjm─â╚Öos (rar); pizma╚Ö, ranchiunos; mali╚Ťios; ironic, sarcastic, caustic (fig.); mu╚Öc─âtor (fig.), ├«n╚Ťep─âtor (fig.), ├«mpung─âtor (fig.). Ne├«ndur─âtor, ne├«ndurat (rar), neomenesc, neomenos, neomenit (├«nv.), nemilos, nemilostiv, crunt, aspru (fig.), crud (fig.), c├«inos, c├«inesc (fig.), ├«nc├«init (rar), ├«nr─âit, hain, haps├«n, r─âu la inim─â, negru-n cerul gurii, sadic, feroce, s─âlbatic, bestial, monstruos (fig.). R─âzbun─âtor, vindicativ (livr.). Vb. A fi r─âu, a fi r─âut─âcios, a fi f─âr─â inim─â, a fi c├«inos (negru) la inim─â, a fi dat dracului, a fi cu crucea b─âl╚Ťat─â. A ur├«, a du╚Öm─âni, a nu suferi pe cineva, a vr─âjm─â╚Öi, a invidia, a pizmui, a avea (a purta) pic─â (r├«c─â, ranchiun─â), a purta (a ╚Ťine) (cuiva) s├«mbetele; a face r─âu, a i-o face bun─â, a lua (pe cineva) cu r─âul, a privi (pe cineva) cu ochi r─âi, a lua (a avea) (pe cineva) ├«n nume de r─âu. Adv. Cu r─âutate, cu ur─â, cu du╚Öm─ânie; f─âr─â mil─â, f─âr─â cru╚Ťare, f─âr─â ├«ndurare, cu ne├«ndurare, cu s─âlb─âticie; c├«ine╚Öte (fig.), neomene╚Öte, vr─âjm─â╚Öe╚Öte (├«nv.). V. asuprire, aversiune, invidie, josnicie, ne├«ndurare, neomenie, omor, pedeaps─â, severitate.
capul r─âut─â╚Ťilor expr. instigator al unor fapte reprobabile.

R─âutate dex online | sinonim

R─âutate definitie

Intrare: r─âutate
r─âutate substantiv feminin
  • silabisire: r─â-u-