RĂTEÁZĂ s. f. v. rătez.

RĂTÉZ, răteze, s. n. (Pop.) închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă, pentru uși, porți sau ferestre; zăvor. [Var.: răteáză s. f.] – Din ucr. retjaz, magh. retesz.

RĂTEÁZĂ s. f. v. rătez.

RĂTÉZ, răteze, s. n. Închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă, pentru uși, porți sau ferestre; zăvor. [Var.: răteáză s. f.] – Din ucr. retjaz, magh. retesz.

RĂTEÁZĂ s. f. v. rătez.

RĂTÉZ, răteze, s. n. Închizătoare primitivă de lemn sau de oțel, în formă de limbă, pentru uși, porți sau ferestre; zăvor. – Variantă: (regional) răteáză s. f.

rătéz (pop.) s. n., pl. rătéze

rătéz s. n., pl. rătéze

RĂTÉZ s. v. clanță, inel, ivăr, încuietoare, lanț, ochi, verigă, za, zăvor.

RĂTÉZ ~e n. fam. Închizătoare primitivă, în formă de bară, cu care se încuie poarta, ușa sau obloanele; zăvor. /<ucr. retjazi, ung. retesz

1) rătéz n., pl. e și urĭ (rut. rétĭaz, d. vsl. retenzĭ, lanț; ung. retez, zăvor). Mold. Clanță, o mică riglă de fer care are un capăt fixat în ușă pintr’un cuĭ, ĭar cel-alt se rîdică și se lasă pe clempuș, și așa se închide și se deschide ușa. Un mecanizm pin care teĭca moriĭ se poate rîdica orĭ scoborî. – La Dos. răteadz. Forma retez inuz. În Dor. rotez.

rătez s. v. CLANȚĂ. INEL. IVĂR. ÎNCUIETOARE. LANȚ. OCHI. VERIGĂ. ZA. ZĂVOR.

rătéz, răteze, s.n. – (reg.) 1. Încuietoare de oțel, sub formă de limbă, pentru uși, ferestre (Hotea 2006): „Pă gură lăcată-oi pune / Și pă lăcată rătez” (Bilțiu, 2006: 50). 2. Lănțișor de metal prețios pe care îl poartă fetele la gât (Desești). – Din ucr. retjaz (< vsl. retenzi „lanț”), magh. retesz (Scriban, DEX, MDA).

rătéz, -e, s.n. – 1. Încuietoare de oțel, sub formă de limbă, pentru uși, ferestre (Hotea 2006). 2. Lănțișor de metal prețios pe care îl poartă fetele la gât (Desești). – Din ucr. retjaz, magh. retesz (DEX).