rătăcitor definitie

10 definiții pentru rătăcitor

RĂTĂCITÓR, -OÁRE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. -tor.
RĂTĂCITÓR, -OÁRE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. -tor.
RĂTĂCITÓR, -OÁRE, rătăcitori, -oare, adj. Care umblă (fără odihnă) din loc în loc, care rătăcește; pribeag. Porni luceafărul... Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele – Părea un fulger nentrerupt rătăcitor prin ele. EMINESCU, O. I 176. Se văd rătăcitoare caravane ostenite. ALECSANDRI, P. III 362. ◊ Fig. Frunze rătăcitoare tremurau ca fluturi prin tăcerea și lumina după-amiezii. SADOVEANU, O. IV 129. Și pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pămînt rătăcitor Și vezi ce te așteaptă. EMINESCU, O. I. 178.
rătăcitór adj. m., pl. rătăcitóri; f. sg. și pl. rătăcitoáre
rătăcitór adj. m., pl. rătăcitóri; f. sg. și pl. rătăcitoáre
RĂTĂCÍTOR adj., s. v. hoinar.
RĂTĂCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) fig. Care rătăcește. Stele ~oare. /a (se) rătăci + suf. ~tor
rătăcitor a. care rătăcește: cavaler rătăcitor. V. Jidov.
rătăcitór, -oáre adj. Care rătăcește, nomad, vagabond, haĭmana: Jidaniĭ îs un popor rătăcitor. Fig. Fugitiv: ideĭ rătăcitoare.
RĂTĂCITOR adj., s. hoinar, pribeag, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.)

rătăcitor dex

Intrare: rătăcitor
rătăcitor adjectiv