Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru rătăcană

RĂTĂCÁNĂ, rătăcăni, s. f. (Mold.) Groapă adîncă, scufundătură, hîrtop. Cum dracul se face că-și rup sătenii osiile roților prin rătăcănile drumului, în mijlocul tîrgului? SADOVEANU, M. 167. Mergînd noi în pasul cailor, din hop în hop, tot înainte prin rătăcănile de pe ulițile Iașilor, am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128.
RĂTĂCÁNĂ, rătăcăni, s. f. (Reg.) Groapă adâncă, scufundătură, hârtop. – Din rătăci + suf. -ană.
rătăcánă, rătăcăni, s.f. (pop.) șanț făcut de ploaie; hârtop; surpătură.
rătăcánă și -ánie f., ănĭ, ăniĭ. Nord. „Groapă întinsă” (Șez. 37, 43), șănțuleț săpat de ploaĭe: pe ogoarele cu popușoĭ apa a săpat rătăcănĭ (Sadov. Univ. 20 Aŭgust 1912).
rătăcane s. pl. v. HÎRTOAPE. HOPURI.

rătăcană definitie

rătăcană dex

Intrare: rătăcană
rătăcană