RĂSZÍCE, răszíc, vb. III. Intranz. (Rar) A repeta ceva de multe ori și în mod insistent; a insita. – Pref. răs- + zice.

RĂSZÍCE, răszíc, vb. III. Intranz. (Rar) A repeta ceva de multe ori și în mod insistent; a insista. – Răs- + zice.

RĂSZÍCE, răszíc, vb. III. Intranz. (Rar) A spune ceva de mai multe ori; a repeta în mod insistent. Am zis și am răszis, am stăruit. GHEREA, ST. CR. I 305.

răszíce (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răszíc, 1 pl. răszícem, 2 pl. răszíceți, perf. s. 1 sg. răsziséi, 1 pl. răszíserăm; part. răszís

răszíce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răszíc; part. răszís