9 definiții pentru răsuflătură
RĂSUFLĂTÚRĂ, răsuflături,
s. f. (Rar) Fiecare respirație. –
Răsufla +
suf. -ătură.
RĂSUFLĂTÚRĂ, răsuflături,
s. f. (Rar) Fiecare respirație. –
Răsufla +
suf. -ătură.
RĂSUFLĂTÚRĂ, răsuflături,
s. f. Fiecare respirație. Scoase o răsuflătură, lung din inimă oftînd. PANN, la CADE.
răsuflătúră (rar) (-su-flă-)
s. f.,
g.-d. art. răsuflătúrii;
pl. răsuflătúri
răsuflătúră s. f. (sil. -flă-), g.-d. art. răsuflătúrii; pl. răsuflătúri RĂSUFLĂTÚRĂ s. v. răsuflare, răsuflătoare, respirație, suflare. răsuflătură f.
1. răsuflare prelungită: scoase o răsuflătură PANN;
2. spuzeală pe corp.
răsuflătúră f., pl. ĭ. Intrarea și ĭeșirea aeruluĭ din plămînĭ odată: 16 răsuflăturĭ pe minut. Spuzeală, erupțiune de bubulițe.
răsuflătură s. v. RĂSUFLARE. RĂSUFLĂTOARE. RESPIRAȚIE. SUFLARE. Răsuflătură dex online | sinonim
Răsuflătură definitie
Intrare: răsuflătură
răsuflătură substantiv feminin