Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru răsuflătură

RĂSUFLĂTÚRĂ, răsuflături, s. f. (Rar) Fiecare respirație. – Răsufla + suf. -ătură.
RĂSUFLĂTÚRĂ, răsuflături, s. f. (Rar) Fiecare respirație. – Răsufla + suf. -ătură.
RĂSUFLĂTÚRĂ, răsuflături, s. f. Fiecare respirație. Scoase o răsuflătură, lung din inimă oftînd. PANN, la CADE.
răsuflătúră (rar) (-su-flă-) s. f., g.-d. art. răsuflătúrii; pl. răsuflătúri
răsuflătúră s. f. (sil. -flă-), g.-d. art. răsuflătúrii; pl. răsuflătúri
RĂSUFLĂTÚRĂ s. v. răsuflare, răsuflătoare, respirație, suflare.
răsuflătură f. 1. răsuflare prelungită: scoase o răsuflătură PANN; 2. spuzeală pe corp.
răsuflătúră f., pl. ĭ. Intrarea și ĭeșirea aeruluĭ din plămînĭ odată: 16 răsuflăturĭ pe minut. Spuzeală, erupțiune de bubulițe.
răsuflătu s. v. RĂSUFLARE. RĂSUFLĂTOARE. RESPIRAȚIE. SUFLARE.

Răsuflătură dex online | sinonim

Răsuflătură definitie

Intrare: răsuflătură
răsuflătură substantiv feminin
  • silabisire: -flă-