Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru r─âsucitur─â

R─éSUCIT├ÜR─é, r─âsucituri, s. f. Fiecare dintre ├«ntors─âturile, ├«n form─â de spiral─â, pe care le cap─ât─â firul prin r─âsucire (1). ÔÖŽ Fel, mod de a r─âsuci un fir. ÔÖŽ Cotitur─â a unui drum; ├«ntors─âtur─â. ÔÇô R─âsuci + suf. -tur─â.
R─éSUCIT├ÜR─é, r─âsucituri, s. f. Fiecare dintre ├«ntors─âturile, ├«n form─â de spiral─â, pe care le cap─ât─â firul prin r─âsucire (1). ÔÖŽ Fel, mod de a r─âsuci un fir. ÔÖŽ Cotitur─â a unui drum; ├«ntors─âtur─â. ÔÇô R─âsuci + suf. -tur─â.
R─éSUCIT├ÜR─é, r─âsucituri, s. f. Fiecare dintre ├«ntors─âturile, ├«n form─â de spiral─â, pe care le cap─ât─â firul prin r─âsucire. ÔÖŽ Fiecare dintre cotiturile unui drum. Nu-╚Öi poate ├«nchipui cineva ce sucituri ╚Öi r─âsucituri s├«nt f─âcute ├«n hotarul ╚Ť─ârii de prin ace╚Öti mun╚Ťi. I. IONESCU, M. 36. ÔÖŽ Fel, mod de a r─âsuci un fir.
r─âsucit├║r─â s. f., g.-d. art. r─âsucit├║rii; pl. r─âsucit├║ri
r─âsucit├║r─â s. f., g.-d. art. r─âsucit├║rii; pl. r─âsucit├║ri
RĂSUCITÚRĂ s. 1. v. răsucire. 2. v. încovoietură. 3. v. spiră. 4. v. cotitură.
R─éSUCIT├ÜR─é ~i f. 1) ├Änv├órtire ├«n jurul lui ├«nsu╚Öi sau ├«n jurul unui obiect. ~ de fus. 2) Parte r─âsucit─â de ceva. 3) Mod de a r─âsuci firele. 4) Fiecare dintre ├«ntors─âturile unui corp care descrie o mi╚Öcare de rota╚Ťie. /a se r─âsuci + suf. ~tur─â
RĂSUCITURĂ s. 1. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucire, răsucit, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. încovoietură, indoitură. (~ unei bare.) 3. spirală, spiră. (~ a unui arc.) 4. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ a unui drum.)

R─âsucitur─â dex online | sinonim

R─âsucitur─â definitie

Intrare: r─âsucitur─â
r─âsucitur─â substantiv feminin