Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru r─âsturnat

R─éSTURN├ü, r─âst├│rn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din pozi╚Ťia lui normal─â, f─âc├óndu-l s─â cad─â ├«ntr-o parte sau s─â ajung─â cu susul ├«n jos. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna brazda = a t─âia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ÔÖŽ A ├«ntoarce (un recipient) cu fundul ├«n sus pentru a face s─â cad─â sau s─â curg─â con╚Ťinutul; a v─ârsa. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna pe g├ót = a bea repede, pe ner─âsuflate. 2. Tranz. A culca la p─âm├ónt, a pr─âv─âli, a dobor├«. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. (Despre oameni) A face s─â cad─â sau a c─âdea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A ├«nl─âtura dintr-o situa╚Ťie ├«nalt─â, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ÔÖŽ A distruge o situa╚Ťie, o pozi╚Ťie, un plan, o concep╚Ťie. 4. Refl. A sta sau a se a╚Öeza ├«ntr-o pozi╚Ťie comod─â, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. ÔÇô Pref. r─âs- + turna.
R─éSTURN├üT, -─é, r─âsturna╚Ťi, -te, adj. Care se afl─â cu susul ├«n jos, invers dec├ót este normal. ÔÖŽ Culcat, dobor├ót. ÔÖŽ Culcat pe spate ├«n mod neglijent ├«ntr-un scaun, fotoliu etc. ÔÇô V. r─âsturna.
R─éSTURN├ü, r─âst├│rn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din pozi╚Ťia lui normal─â, f─âc├óndu-l s─â cad─â ├«ntr-o parte sau s─â ajung─â cu susul ├«n jos. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna brazda = a t─âia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ÔÖŽ A ├«ntoarce (un recipient) cu fundul ├«n sus pentru a face s─â cad─â sau s─â curg─â con╚Ťinutul; a v─ârsa. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna pe g├ót = a bea repede, pe ner─âsuflate. 2. Tranz. A culca la p─âm├ónt, a pr─âv─âli, a dobor├«. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. (Despre oameni) A face s─â cad─â sau a c─âdea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A ├«nl─âtura dintr-o situa╚Ťie ├«nalt─â, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ÔÖŽ A distruge o situa╚Ťie, o pozi╚Ťie, un plan, o concep╚Ťie. 4. Refl. A sta sau a se a╚Öeza ├«ntr-o pozi╚Ťie comod─â, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. ÔÇô R─âs- + turna.
R─éSTURN├üT, -─é, r─âsturna╚Ťi, -te, adj. Care se afl─â cu susul ├«n jos, invers dec├ót este normal. ÔÖŽ Culcat, dobor├ót. ÔÖŽ Culcat pe spate ├«n mod neglijent ├«ntr-un scaun, fotoliu etc. ÔÇô V. r─âsturna.
R─éSTURN├ü, r─âst├│rn, vb. I. 1. Tranz. A deplasa un corp din pozi╚Ťia lui normal─â, f─âc├«ndu-l s─â cad─â ├«ntr-o parte sau s─â ajung─â cu susul ├«n jos. [Godacii] ├«ntr-o clip─â r─âstoarn─â g─âleata ca pe ceva netrebnic. SADOVEANU, O. VIII 177. Ba la un loc, mi-aduc aminte, ne-am gr─âm─âdit a╚Öa de tare ╚Öi am r─âsturnat masa omului cu bucate cu tot ├«n mijlocul casei. CREANG─é, A. 10. Noi trecur─âm ca fulgerul ╚Öi p├«n─â la barier─â r─âsturnar─âm mai multe alte s─ânii. BOLINTINEANU, O. 390. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna brazda = a t─âia brazde cu plugul; p. ext. a ara. Iar la plug de-oi vrea apoi S─â m─â las pe coarne, Brazda mea nici patru boi Nu pot s-o r─âstoarne. CO╚śBUC, P. II 24. C├«t de mult e mai frumos gestul t─âu, bunule muncitor, care r─âstorni brazda, arunci s─âm├«n╚Ťa ╚Öi faci s─â r─âsar─â din p─âm├«nt p├«inea. DEMETRESCU, O. 149. ÔÖŽ (Cu privire la recipiente) A ├«ntoarce cu fundul ├«n sus pentru a face s─â cad─â sau s─â curg─â con╚Ťinutul; a v─ârsa. (Metaforic) Noaptea, o ploaie care r─âsturna din cer g─âle╚Ťi m-a f─âcut s─â dezn─âd─âjduiesc. CAMIL PETRESCU, U. N. 297. ÔŚŐ (Complementul indic─â con╚Ťinutul recipientului) Pe c├«nd Guzgan r─âstoarn─â M─âm─âliga din ceaun, Din clopotni╚Ť─â T─âun Sun-afurisit din goarn─â. CO╚śBUC, P. I 326. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna pe g├«t = a bea repede, pe ner─âsuflate. Dintr-o dat─â r─âstoarn─â pe g├«t b─âutura oprit─â. BART, S. M. 27. 2. Tranz. A culca la p─âm├«nt, a pr─âv─âli, a dobor├«. Cam pe la amiaz─â deodat─â s-a schimbat vremea cea frumoas─â ├«ntr-o vijelie cumplit─â, s─â r─âstoarne brazii la p─âm├«nt, nu alt─âceva. CREANG─é, A. 30. Sufl─â, doamne-un v├«nt, Sufl─â-l pe p─âm├«nt, Brazii s─â-i despoaie, Paltinii s─â-ndoaie, Mun╚Ťii s─â r─âstoarne, M├«ndra s─â-mi ├«ntoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. ÔŚŐ (Metaforic) O politic─â rea ╚Öi smintit─â pe un neam ├«l poate r─âsturna ├«n morm├«nt. GHICA, A. 327. 3. Tranz. Fig. A ├«nl─âtura dintr-o situa╚Ťie ├«nalt─â, dintr-un post de conducere, a scoate dintr-un post. C├«nd vor s─â r─âstoarne guvernul, nu mai aleg mijloacele. REBREANU, R. II 25. S─â prinz─â pe Petru, fiul fostului domn Alexandru, care umbla a-l r─âsturna din scaun. B─éLCESCU, O. II 45. ÔŚŐ Refl. pas. C├«t de lesne, c├«t de iute Se r─âstoarn─â domnii ╚Ť─ârii! HASDEU, R. V. 157. ÔŚŐ A ├«nl─âtura o situa╚Ťie, o pozi╚Ťie, un plan, o concep╚Ťie. Cei care i-au rezistat [teoriei] n-au putut ├«nc─â s-o r─âstoarne. IBR─éILEANU, S. 231. Diploma╚Ťia lui Ion-vod─â era c├«t p-aci s─â r─âstoarne candidatura lui Enric de Valois. HASDEU, I. V. 56. 4. Refl. A sta sau a se a╚Öeza ├«ntr-o pozi╚Ťie comod─â, ├«n voie, cu spatele sprijinit de o rezem─âtoare. M─â r─âstorn pe sp─âtarul scaunului. SADOVEANU, O. I 397. St─â r─âsturnat ├«n col╚Ťul st├«ng al tr─âsurii, cu picioarele lungi unul peste altul. CAMIL PETRESCU, O. I 188. Floricica, cu ochii ├«n podele, st─âtea r─âsturnat─â pe canapea. HOGA╚ś, M. N. 30.
R─éSTURN├üT, -─é, r─âsturna╚Ťi, -te,, adj. Culcat (la p─âm├«nt), dobor├«t. Ne a╚Öezar─âm t─âcu╚Ťi pe un brad r─âsturnat. SADOVEANU, O. VIII 14. La p─âm├«nt fagii zac r─âsturna╚Ťi. BELDICEANU, P. 60.
răsturná (a ~) vb., ind. prez. 3 răstoárnă
răsturná vb., ind. prez. 1 sg. răstórn, 3 sg. și pl. răstoárnă
RĂSTURNÁ vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga pe fundul de lemn.) 2. v. vărsa. 3. v. doborî. 4. v. cădea. 5. v. inversa.
RĂSTURNÁ vb. v. anula, infirma, înlătura.
RĂSTURNÁT adj. 1. culcat, doborât, trântit. (Niște scaune ~.) 2. v. căzut. 3. prăbușit, prăvălit, surpat, (înv.) povârnit. (Mal ~.) 4. v. tolănit.
A r─âsturna Ôëá a ├«nsc─âuna
R─âsturnat Ôëá restaurat
A R─éSTURN├ü r─âst├│rn tranz. 1) A face s─â se r─âstoarne. ~ m─âm─âliga. ÔŚŐ ~ brazda a ara. ~ mun╚Ťi a face lucruri mari, importante. ~ pe g├ót a bea repede, pe ner─âsuflate. 2) (conduc─âtori, guverne etc.) A da jos de la putere. 3) fig. (planuri, concep╚Ťii, teorii etc.) A ├«nl─âtura ca fiind lipsit de valoare. /r─âs- + a turna
A SE R─éSTURN├ü m─â r─âst├│rn intranz. 1) A-╚Öi pierde pozi╚Ťia vertical─â; a ├«nceta de a mai sta drept; a c─âdea; a se pr─âv─âli; a pica. 2) pop. A lua o pozi╚Ťie comod─â, de relaxare. ~ ├«n fotoliu. /r─âs- + a turna
r─âsturn├á v. 1. a arunca la p─âm├ónt: v├óntul r─âstoarn─â copacii; 2. fig. a dobor├«, a distruge: a r─âsturna de pe tron, a r─âsturna o doctrin─â; 3. a strica ordinea, a deranja: ai r─âsturnat toat─â casa; 4. a se da peste cap: sÔÇÖa r─âsturnat ├«n tr─âsur─â. [Slav. RAS ╚Öi turn├á].
r─âst├│rn, a -turn├í v. tr. (r─âs- ╚Öi torn). ├Äntorc cu susuÔÇÖn jos: r─âstorn un pahar de pe mas─â, corabia sÔÇÖa r─âsturnat, bate un v├«nt de te r─âstoarn─â. Fig. Da┼ş jos, fac s─â cad─â, ├«nl─âtur, dobor: a r─âsturna un ministru, un minister, o sistem─â, o teorie. V. refl. Fam. M─â tol─ânesc or─ş m─â tr├«ntesc pe spate: a fuma r─âsturnat ├«n fotoli┼ş. ÔÇô ├Än Mold. sud ╚Öi -├│n, -un├í (ca fereast─â, frate, c─şur ├«ld. -str─â, *fratre, *criur).
răsturna vb. v. ANULA. INFIRMA. ÎNLĂTURA.
RĂSTURNA vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga.) 2. a vărsa. (A ~ paharul.) 3. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 4. a cădea, a pica, a se prăbuși, a se prăvăli, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămînt.) 5. a interverti, a inversa. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)
R─éSTURNAT adj. 1. culcat, dobor├«t, tr├«ntit. (Ni╚Öte scaune ~.) 2. c─âzut, n─âruit, pr─âbu╚Öit, pr─âv─âlit. (Un gard ~.) 3. pr─âbu╚Öit, pr─âv─âlit, surpat, (├«nv.) pov├«rnit. (Mal ~.) 4. tol─ânit, tr├«ntit. (╚śedea ~ ├«n fotoliu.)
a i se răsturna (cuiva) cloșca expr. a înnebuni, a se sminti.
a r─âsturna cu ro╚Ťile-n sus expr. (er. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a avea contact sexual cu o femeie.

R─âsturnat dex online | sinonim

R─âsturnat definitie

Intrare: r─âsturnat
r─âsturnat adjectiv
Intrare: r─âsturna
r─âsturna verb grupa I conjugarea I