Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru r─âsturnare

R─éSTURN├ü, r─âst├│rn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din pozi╚Ťia lui normal─â, f─âc├óndu-l s─â cad─â ├«ntr-o parte sau s─â ajung─â cu susul ├«n jos. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna brazda = a t─âia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ÔÖŽ A ├«ntoarce (un recipient) cu fundul ├«n sus pentru a face s─â cad─â sau s─â curg─â con╚Ťinutul; a v─ârsa. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna pe g├ót = a bea repede, pe ner─âsuflate. 2. Tranz. A culca la p─âm├ónt, a pr─âv─âli, a dobor├«. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. (Despre oameni) A face s─â cad─â sau a c─âdea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A ├«nl─âtura dintr-o situa╚Ťie ├«nalt─â, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ÔÖŽ A distruge o situa╚Ťie, o pozi╚Ťie, un plan, o concep╚Ťie. 4. Refl. A sta sau a se a╚Öeza ├«ntr-o pozi╚Ťie comod─â, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. ÔÇô Pref. r─âs- + turna.
R─éSTURN├üRE, r─âsturn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) r─âsturna ╚Öi rezultatul ei; dobor├óre. ÔÖŽ Fig. ├Änl─âturare. ÔÇô V. r─âsturna.
R─éSTURN├ü, r─âst├│rn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din pozi╚Ťia lui normal─â, f─âc├óndu-l s─â cad─â ├«ntr-o parte sau s─â ajung─â cu susul ├«n jos. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna brazda = a t─âia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ÔÖŽ A ├«ntoarce (un recipient) cu fundul ├«n sus pentru a face s─â cad─â sau s─â curg─â con╚Ťinutul; a v─ârsa. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna pe g├ót = a bea repede, pe ner─âsuflate. 2. Tranz. A culca la p─âm├ónt, a pr─âv─âli, a dobor├«. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. (Despre oameni) A face s─â cad─â sau a c─âdea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A ├«nl─âtura dintr-o situa╚Ťie ├«nalt─â, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ÔÖŽ A distruge o situa╚Ťie, o pozi╚Ťie, un plan, o concep╚Ťie. 4. Refl. A sta sau a se a╚Öeza ├«ntr-o pozi╚Ťie comod─â, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. ÔÇô R─âs- + turna.
R─éSTURN├üRE, r─âsturn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) r─âsturna ╚Öi rezultatul ei; dobor├óre. ÔÖŽ Fig. ├Änl─âturare. ÔÇô V. r─âsturna.
R─éSTURN├ü, r─âst├│rn, vb. I. 1. Tranz. A deplasa un corp din pozi╚Ťia lui normal─â, f─âc├«ndu-l s─â cad─â ├«ntr-o parte sau s─â ajung─â cu susul ├«n jos. [Godacii] ├«ntr-o clip─â r─âstoarn─â g─âleata ca pe ceva netrebnic. SADOVEANU, O. VIII 177. Ba la un loc, mi-aduc aminte, ne-am gr─âm─âdit a╚Öa de tare ╚Öi am r─âsturnat masa omului cu bucate cu tot ├«n mijlocul casei. CREANG─é, A. 10. Noi trecur─âm ca fulgerul ╚Öi p├«n─â la barier─â r─âsturnar─âm mai multe alte s─ânii. BOLINTINEANU, O. 390. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna brazda = a t─âia brazde cu plugul; p. ext. a ara. Iar la plug de-oi vrea apoi S─â m─â las pe coarne, Brazda mea nici patru boi Nu pot s-o r─âstoarne. CO╚śBUC, P. II 24. C├«t de mult e mai frumos gestul t─âu, bunule muncitor, care r─âstorni brazda, arunci s─âm├«n╚Ťa ╚Öi faci s─â r─âsar─â din p─âm├«nt p├«inea. DEMETRESCU, O. 149. ÔÖŽ (Cu privire la recipiente) A ├«ntoarce cu fundul ├«n sus pentru a face s─â cad─â sau s─â curg─â con╚Ťinutul; a v─ârsa. (Metaforic) Noaptea, o ploaie care r─âsturna din cer g─âle╚Ťi m-a f─âcut s─â dezn─âd─âjduiesc. CAMIL PETRESCU, U. N. 297. ÔŚŐ (Complementul indic─â con╚Ťinutul recipientului) Pe c├«nd Guzgan r─âstoarn─â M─âm─âliga din ceaun, Din clopotni╚Ť─â T─âun Sun-afurisit din goarn─â. CO╚śBUC, P. I 326. ÔŚŐ Expr. A r─âsturna pe g├«t = a bea repede, pe ner─âsuflate. Dintr-o dat─â r─âstoarn─â pe g├«t b─âutura oprit─â. BART, S. M. 27. 2. Tranz. A culca la p─âm├«nt, a pr─âv─âli, a dobor├«. Cam pe la amiaz─â deodat─â s-a schimbat vremea cea frumoas─â ├«ntr-o vijelie cumplit─â, s─â r─âstoarne brazii la p─âm├«nt, nu alt─âceva. CREANG─é, A. 30. Sufl─â, doamne-un v├«nt, Sufl─â-l pe p─âm├«nt, Brazii s─â-i despoaie, Paltinii s─â-ndoaie, Mun╚Ťii s─â r─âstoarne, M├«ndra s─â-mi ├«ntoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. ÔŚŐ (Metaforic) O politic─â rea ╚Öi smintit─â pe un neam ├«l poate r─âsturna ├«n morm├«nt. GHICA, A. 327. 3. Tranz. Fig. A ├«nl─âtura dintr-o situa╚Ťie ├«nalt─â, dintr-un post de conducere, a scoate dintr-un post. C├«nd vor s─â r─âstoarne guvernul, nu mai aleg mijloacele. REBREANU, R. II 25. S─â prinz─â pe Petru, fiul fostului domn Alexandru, care umbla a-l r─âsturna din scaun. B─éLCESCU, O. II 45. ÔŚŐ Refl. pas. C├«t de lesne, c├«t de iute Se r─âstoarn─â domnii ╚Ť─ârii! HASDEU, R. V. 157. ÔŚŐ A ├«nl─âtura o situa╚Ťie, o pozi╚Ťie, un plan, o concep╚Ťie. Cei care i-au rezistat [teoriei] n-au putut ├«nc─â s-o r─âstoarne. IBR─éILEANU, S. 231. Diploma╚Ťia lui Ion-vod─â era c├«t p-aci s─â r─âstoarne candidatura lui Enric de Valois. HASDEU, I. V. 56. 4. Refl. A sta sau a se a╚Öeza ├«ntr-o pozi╚Ťie comod─â, ├«n voie, cu spatele sprijinit de o rezem─âtoare. M─â r─âstorn pe sp─âtarul scaunului. SADOVEANU, O. I 397. St─â r─âsturnat ├«n col╚Ťul st├«ng al tr─âsurii, cu picioarele lungi unul peste altul. CAMIL PETRESCU, O. I 188. Floricica, cu ochii ├«n podele, st─âtea r─âsturnat─â pe canapea. HOGA╚ś, M. N. 30.
R─éSTURN├üRE, r─âsturn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) r─âsturna; dobor├«re; fig. ├«nl─âturare. O dat─â cu r─âsturnarea total─â a st─ârilor de lucruri de ieri, vine vremea ╚Öi acestui muncitor ├«mpilat. SADOVEANU, E. 25.
răsturná (a ~) vb., ind. prez. 3 răstoárnă
răsturnáre s. f., g.-d. art. răsturnắrii; pl. răsturnắri
răsturná vb., ind. prez. 1 sg. răstórn, 3 sg. și pl. răstoárnă
răsturnáre s. f., g.-d. art. răsturnării; pl. răsturnări
RĂSTURNÁ vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga pe fundul de lemn.) 2. v. vărsa. 3. v. doborî. 4. v. cădea. 5. v. inversa.
RĂSTURNÁ vb. v. anula, infirma, înlătura.
RĂSTURNÁRE s. 1. întoarcere, întors. (~ mămăligii pe taler.) 2. v. vărsare. 3. v. doborâre. 4. v. cădere. 5. v. inversare.
RĂSTURNÁRE s. v. anulare, infirmare, înlăturare, metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare.
A r─âsturna Ôëá a ├«nsc─âuna
R─âsturnare Ôëá instaurare
A R─éSTURN├ü r─âst├│rn tranz. 1) A face s─â se r─âstoarne. ~ m─âm─âliga. ÔŚŐ ~ brazda a ara. ~ mun╚Ťi a face lucruri mari, importante. ~ pe g├ót a bea repede, pe ner─âsuflate. 2) (conduc─âtori, guverne etc.) A da jos de la putere. 3) fig. (planuri, concep╚Ťii, teorii etc.) A ├«nl─âtura ca fiind lipsit de valoare. /r─âs- + a turna
A SE R─éSTURN├ü m─â r─âst├│rn intranz. 1) A-╚Öi pierde pozi╚Ťia vertical─â; a ├«nceta de a mai sta drept; a c─âdea; a se pr─âv─âli; a pica. 2) pop. A lua o pozi╚Ťie comod─â, de relaxare. ~ ├«n fotoliu. /r─âs- + a turna
r─âsturn├á v. 1. a arunca la p─âm├ónt: v├óntul r─âstoarn─â copacii; 2. fig. a dobor├«, a distruge: a r─âsturna de pe tron, a r─âsturna o doctrin─â; 3. a strica ordinea, a deranja: ai r─âsturnat toat─â casa; 4. a se da peste cap: sÔÇÖa r─âsturnat ├«n tr─âsur─â. [Slav. RAS ╚Öi turn├á].
r─âsturnare f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) r─âsturna; 2. starea celui r─âsturnat; 3. fig. turburare, dezordine.
r─âst├│rn, a -turn├í v. tr. (r─âs- ╚Öi torn). ├Äntorc cu susuÔÇÖn jos: r─âstorn un pahar de pe mas─â, corabia sÔÇÖa r─âsturnat, bate un v├«nt de te r─âstoarn─â. Fig. Da┼ş jos, fac s─â cad─â, ├«nl─âtur, dobor: a r─âsturna un ministru, un minister, o sistem─â, o teorie. V. refl. Fam. M─â tol─ânesc or─ş m─â tr├«ntesc pe spate: a fuma r─âsturnat ├«n fotoli┼ş. ÔÇô ├Än Mold. sud ╚Öi -├│n, -un├í (ca fereast─â, frate, c─şur ├«ld. -str─â, *fratre, *criur).
răsturna vb. v. ANULA. INFIRMA. ÎNLĂTURA.
RĂSTURNA vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga.) 2. a vărsa. (A ~ paharul.) 3. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 4. a cădea, a pica, a se prăbuși, a se prăvăli, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămînt.) 5. a interverti, a inversa. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)
răsturnare s. v. ANULARE. INFIRMARE. ÎNLĂTURARE. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE.
R─éSTURNARE s. 1. ├«ntoarcere, ├«ntors. (~ m─âm─âligii.) 2. v─ârsare. (~ paharului cu vin.) 3. culcare, d─âr├«mare, dobor├«re, lungire, pr─âbu╚Öire, pr─âv─âlire, tr├«ntire, (├«nv.) r─âsturn─âtur─â. (~ cuiva la p─âm├«nt cu o lovitur─â.) 4. c─âdere, d─âr├«mare, n─âruire, picare, pr─âbu╚Öire, pr─âv─âlire. (~ lui la p─âm├«nt in urma loviturii primite.) 5. intervertire, inversare, inversiune. (~ a ordinii cuvintelor ├«ntr-un enun╚Ť.)
R─éSTURNARE figur─â acrobatic─â realizat─â prin schimbarea rapid─â a direc╚Ťiei cu 180┬░ prin trecere pe spate ├«n limit─â de vitez─â, aparatul u╚Öor cabrat execut├ónd un semitonou, r─âm├ón├ónd pe spate 1-2 secunde, dup─â care intr─â ├«n limit─â de vitez─â ╚Öi cade ├«n picaj. R─âsturnarea este oarecum invers─â immelmannului.
oglindă, răsturnare în ~ v. inversare.
r─âsturnare, schimbarea ordinii sunetelor apar╚Ťin├ónd unui interval sau acord*. R. intervalelor se poate produce at├ót ├«n cadrul unei octave* c├ót ╚Öi ├«n cadrul dublei octave ├«n cazul intervalelor simple. Intervalele compuse pot fi r─âsturnate numai ├«n cadrul dublei octave. Prin r., intervalele ├«╚Öi schimb─â calitatea: cele mici devin mari, cele mari devin mici, cele mic╚Öorate* devin m─ârite* iar cele m─ârite devin mic╚Öorate. Doar cele perfecte ├«╚Öi p─âstreaz─â calitatea. Suma cifrelor corespunz─âtoare m─ârimii cantitative a intervalului dat ╚Öi a celui ├«n r. este egal─â cu 9. V. contrapunct r─âsturnabil. R. acordurilor se realizeaz─â prin trecerea la octava superioar─â a notei fundamentale*, la baza acordului r─âm├ón├ónd ter╚Ťa*. Aceasta se nume╚Öte r. I. Continu├ónd procesul de r., trec├ónd ter╚Ťa la octava superioar─â, la baza acordului r─âm├óne cvinta*. Aceasta se nume╚Öte r. a II-a. Dac─â acordul este de 4 sunete se poate trece cvinta la octava superioar─â, la baza acordului r─âm├ón├ónd septima*. Aceasta se nume╚Öte r. a III-a.
a i se răsturna (cuiva) cloșca expr. a înnebuni, a se sminti.
a r─âsturna cu ro╚Ťile-n sus expr. (er. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a avea contact sexual cu o femeie.

R─âsturnare dex online | sinonim

R─âsturnare definitie

Intrare: r─âsturna
r─âsturna verb grupa I conjugarea I
Intrare: r─âsturnare
r─âsturnare substantiv feminin