RĂSTOÁRCE, răstórc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. – Pref. răs- + [în]toarce.

RĂSTOÁRCE, răstórc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. – Răs- + [în]toarce.

RĂSTOÁRCE, răstórc, vb. III. Tranz. (Astăzi rar; construit cu dativul) A se răzbuna pentru ceva. Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap să mă prăpădești, și cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. – Forme gramaticale: perf. s. răstorsei, part. răstors.

răstoárce (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstórc, perf. s. 1 sg. răstorséi, 1 pl. răstoárserăm; part. răstórs

răstoárce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstórc, perf. s. 1 sg. răstorséi, 1 pl. răstoárserăm; part. răstórs

răstoarce v. a întoarce altuia: am vrut să răstorc cele trei lovituri CR. [Slav. RAS și (în)toarce].

*răstórc, -stórs, a -stoárce v. tr. (răs- și storc). Distorc, îmĭ storc (scot) înapoĭ cele perdute saŭ mă răzbun: mĭ-am răstors baniĭ, loviturile.