7 definiții pentru răstors
RĂSTOÁRCE, răstórc,
vb. III.
Tranz. (
Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. –
Pref. răs- + [în]
toarce. RĂSTOÁRCE, răstórc,
vb. III.
Tranz. (
Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. –
Răs- + [în]
toarce.
RĂSTOÁRCE, răstórc,
vb. III.
Tranz. (Astăzi rar; construit cu dativul) A se răzbuna pentru ceva. Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap să mă prăpădești, și cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. – Forme gramaticale:
perf. s. răstorsei,
part. răstors.
răstoárce (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răstórc,
perf. s. 1
sg. răstorséi, 1
pl. răstoárserăm;
part. răstórs
răstoárce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstórc, perf. s. 1 sg. răstorséi, 1 pl. răstoárserăm; part. răstórs răstoarce v. a întoarce altuia: am vrut să răstorc cele trei lovituri CR. [Slav. RAS și (în)toarce].
*răstórc, -stórs, a
-stoárce v. tr. (răs- și storc). Distorc, îmĭ storc (scot) înapoĭ cele perdute saŭ mă răzbun: mĭ-am răstors baniĭ, loviturile.
Răstors dex online | sinonim
Răstors definitie
Intrare: răstoarce
răstoarce verb grupa a III-a conjugarea a X-a