RĂSPUTÉRE, răsputeri, s. f. (în loc. adv.) Din răsputeri sau (rar) din răsputere = din toate puterile, cu toate forțele. – Pref. răs- + putere.

RĂSPUTÉRE, răsputeri, s. f. (În loc. adv.) Din răsputeri sau (rar) din răsputere = din toate puterile, cu toate forțele. – Răs- + putere.

RĂSPUTÉRE, răsputeri, s. f. (În loc. adv.) Din răsputeri (sau, rar, din răsputere) = din toate puterile, cu toate forțele, foarte tare. Se silea din răsputeri să învețe pe Briceag un cîntec nou. REBREANU, I. 21. Trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe șură. CREANGĂ, O. A. 294. Vede-orașul pe sub un arc de pară Și lumea-nnebunise gemînd din răsputere. EMINESCU, O. I 94.

răsputére s. f., g.-d. art. răsputérii; pl. răsputéri

răsputére s. f., pl. răsputéri

RĂSPUTÉRE ~i f.: Din ~i (sau din ~) din toate puterile. /răs- + putere

răsputere f. în locuțiunea din răsputeri, din toate puterile. [Slav. RAS și putere].

răsputére f. (răs- și putere). Din răsputerĭ, din toate puterile: a stărui din răsputerĭ.