RĂSPOPÍ, răspopesc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. – Pref. răs- + popi.

RĂSPOPÍ, răspopesc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. – Răs- + popi.

RĂSPOPÍ, răspopesc, vb. IV. Tranz. A scoate pe cineva din rîndul preoților, a lua cuiva calitatea de preot. (Refl. pas.) N-a fi acel care a fost popă și s-a răspopit? SADOVEANU, E. 103.

răspopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspopésc, imperf. 3 sg. răspopeá; conj. prez. 3 să răspopeáscă

răspopí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspopésc, imperf. 3 sg. răspopeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răspopeáscă

RĂSPOPÍ vb. v. caterisi.

RĂSPOPÍRE s. v. caterisire.

A răspopi ≠ a popi

A RĂSPOPÍ ~ésc tranz. A scoate din categoria preoților; a caterisi. /răs- + a popi

răspopì v. a scoate din popie, a lua darul preoției. [Slav. RAS și popă].

răspopésc v. tr. (bg. raspopĕam. V. popesc). Fam. saŭ iron. Despreuțesc, daŭ afară din popie. V. caterisesc.

RĂSPOPI vb. (BIS.) a caterisi, (pop.) a despopi, a despreoți. (A ~ un preot.)

RĂSPOPIRE s. (BIS.) caterisire. (~ a unui preot.)