răsplăti definitie

13 definiții pentru răsplăti

RĂSPLĂTÍ, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din bg. răzplatja, sb. rasplatiti.
RĂSPLĂTÍ, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din bg. răzplatja, scr. rasplatiti.
RĂSPLĂTÍ, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A acorda cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut. V. gratifica. Nu e drept să fiu astfel răsplătit. DUMITRIU, N. 36. Cu ce vrei să te răsplătesc pentru atîta osteneală? CARAGIALE, O. III 50. Norodul nu va răsplăti numai multa știință, ci și buna voință, buna cugetare ce va avea fieșcare, după a sa putere, să slujească patrii. GOLESCU, Î. 94. ♦ A despăgubi, a compensa. [Califul] fiind stăpînitor bun la inimă și iubitor de dreptate, s-a gîndit să-l ia pe Abu-Hasan pe lîngă el de aproape și să-l răsplătească de cîte pățise. CARAGIALE, P. 150. Printr-un dulce somn și-au răsplătit osteneala cîtă într-acea zi primise. DRĂGHICI, R. 71. 2. A plăți pentru altul, a ispăși. Se vede că i-a fost scris... să răsplătească și păcatele iepei frăține-său, ale caprei, ale gînsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. CREANGĂ, P. 58.
răsplătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătésc, imperf. 3 sg. răsplăteá; conj. prez. 3 să răsplăteáscă
răsplătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătésc, imperf. 3 sg. răsplăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răsplăteáscă
RĂSPLĂTÍ vb. 1. v. recompensa. 2. a compensa, a despăgubi, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. v. răscumpăra. 4. v. pedepsi.
RĂSPLĂTÍ vb. v. ispăși, îndura, pedepsi, plăti, răzbuna.
A RĂSPLĂTÍ ~ésc tranz. 1) (datorii, servicii etc.) A întoarce înapoi. 2) (pagube, prejudicii) A plăti atât cât costă; a despăgubi; a compensa; a repara. 3) (fapte de rea-credință) A trata cu răsplata cuvenită; a răzbuna. /răs- + a plăti
A SE RĂSPLĂTÍ mă ~ésc intranz. 1) A răsplăti manifestând un interes deosebit. 2) A cauza un rău drept răsplată pentru prejudiciile aduse anterior; a se răfui; a se socoti. /răs- + a plăti
răsplătì v. 1. a da o răsplată; 2. a pedepsi, a răsbuna: D-zeu nu răsplătește ca dușmanul PANN. [Rus. RASPLATITI].
răsplătésc v. tr. (bg. rasplatam, sîrb. -atiti, rus. -itĭ. V. plătesc). Recompensez, dăruĭesc cuĭva ceva p. un serviciŭ saŭ merit (saŭ și pedepsesc p. o vină).
răsplăti vb. v. ISPĂȘI. ÎNDURA. PEDEPSI. PLĂTI. RĂZBUNA.
RĂSPLĂTI vb. 1. a recompensa, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărătește.) 2. a compensa, a despăgubi, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. a răscumpăra, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.) 4. a pedepsi. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

răsplăti dex

Intrare: răsplăti
răsplăti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a