Dicționare ale limbii romĆ¢ne

6 definiții pentru răsplămădire

RĂSPLĂMĂDƍ, răsplămădesc, vb. IV. Tranz. A plămădi din nou. – Pref. răs- + plămădi.
RĂSPLĂMĂDƍ, răsplămădesc, vb. IV. Tranz. A plămădi din nou. – Răs- + plămădi.
RĂSPLĂMĂDƍ, răsplămădesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plămădi din nou; fig. a lua naștere printr-o lungă elaborare. Tot ce-a venit să spuie și tot ce-a spus Rusandei s-a fost răsplămădit Ć®n amarul gĆ®ndurilor. POPA, V. 50.
răsplămădĆ­ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplămădĆ©sc, imperf. 3 sg. răsplămădeĆ”; conj. prez. 3 să răsplămădeĆ”scă
răsplămădĆ­ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplămădĆ©sc, imperf. 3 sg. răsplămădeĆ”; conj. prez. 3 sg. și pl. răsplămădeĆ”scă
A RĂSPLĂMĂDƍ ~Ć©sc tranz. A plămădi din nou. /răs- + a plămădi

Răsplămădire dex online | sinonim

Răsplămădire definitie

Intrare: răsplămădi
răsplămădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: răsplămădit
răsplămădit participiu
răsplămădire infinitiv lung