răsplămădire definitie

2 intrări

6 definiții pentru răsplămădire

RĂSPLĂMĂDÍ, răsplămădesc, vb. IV. Tranz. A plămădi din nou. – Pref. răs- + plămădi.
RĂSPLĂMĂDÍ, răsplămădesc, vb. IV. Tranz. A plămădi din nou. – Răs- + plămădi.
RĂSPLĂMĂDÍ, răsplămădesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plămădi din nou; fig. a lua naștere printr-o lungă elaborare. Tot ce-a venit să spuie și tot ce-a spus Rusandei s-a fost răsplămădit în amarul gîndurilor. POPA, V. 50.
răsplămădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplămădésc, imperf. 3 sg. răsplămădeá; conj. prez. 3 să răsplămădeáscă
răsplămădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplămădésc, imperf. 3 sg. răsplămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răsplămădeáscă
A RĂSPLĂMĂDÍ ~ésc tranz. A plămădi din nou. /răs- + a plămădi

răsplămădire dex

Intrare: răsplămădi
răsplămădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: răsplămădit
răsplămădit participiu
răsplămădire infinitiv lung