răspicat definitie

2 intrări

21 definiții pentru răspicat

RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ Fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Pref. răs- + [des]pica.
RĂSPICÁT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Și adverbial; despre vorbe; p. ext. despre voce) Lămurit, deslușit, limpede; p. ext. hotărât, energic. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Bine determinat, precis. – V. răspica.
RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ Fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs- + [des]pica.
RĂSPICÁT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Și adverbial; despre vorbe; p. ext. despre voce) Lămurit, deslușit, limpede; p. ext. hotărât, energic. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Bine determinat, precis. – V. răspica.
RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. A străbate, a despica. Privesc mîndrul vultur... Cum falnic răspică a soarelui rază. DONICI, la TDRG. ◊ (Poetic) De-ai fi ca mine tînăr și de-ai iubi, în fine... numai atunci mi-ai putea spune Că tu răspici cu mintea cumplitele furtune Ce-n pieptu-mi se ridică. MACEDONSKI, O. II 150. ♦ Fig. A analiza. A răspica și a pătrunde cu de-amăruntul toate răsfățările de stil ale unui autor... este mai tot așa de anevoie. ODOBESCU, S. II 484. 2. A rosti, a spune, a pronunța lămurit, deslușit. Nici brațele să le ridic Eu n-am avut puterea Și nici cuvinte să răspic: Și mă-ngrozea durerea. COȘBUC, P. II 268. ◊ (Metaforic) Frumos cînt-o turturică, Ea din grai așa-mi răspică: Ian ieși, mîndro, pînă-n poartă, De vezi dorul cum mă poartă. HODOȘ, P. P. 39. ♦ A explica limpede. Această credință a romînilor se află răspicată chiar și în unele poezii poporane. MARIAN, O. I 20.
RĂSPICÁT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Despre vorbe, p. ext. despre voce) Lămurit, limpede, p. ext. hotărît, energic. Dorea să vadă un obraz, o privire bărbătească, hotărîtă, aștepta un cuvînt răspicat. VORNIC, P. 216. Spuse cuvintele din urmă c-o voce adîncă și răspicată. SADOVEANU, O. VIII 21. I-a spus deodată vorbă răspicată. CONTEMPORANUL, III 554. ◊ (Despre gesturi, atitudini) Scriitorul a luat o atitudine răspicată față de fiecare erou pe care l-a creat. L. ROM. 1953, nr. 1, 54. ◊ (Adverbial, pe lîngă verbe de declarație) Hm, rosti el răspicat, nu mai întreb cine sînteți și încotro vă duceți. SADOVEANU, O. I 39. Găsi de cuviință să ia o înfățișare aspră, întrebînd răspicat pe maica Natalia. STĂNOIU, C. I. 223. (Rar, pe lîngă alte verbe) Aparțineau însă unor generații răspicat deosebite. C. PETRESCU, A. 401.
răspicá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 răspícă
*răspicát1 adj. m., pl. răspicáți; f. răspicátă, pl. răspicáte
*răspicát2 adv.
răspicá vb., ind. prez. 1 sg. răspíc, 3 sg. și pl. răspícă
RĂSPICÁ vb. v. clarifica, defini, descurca, desface, desluși, despături, determina, dezdoi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza, stabili.
RĂSPICÁT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar. 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotărât. (Cu glas ~.)
Răspicat ≠ nerăspicat
răspicá (răspíc, răspicát), vb.1. (Înv.) A crăpa, a despica. – 2. A separa, a pronunța deslușit, a silabisi. De la despica cu schimb de pref. (Pușcariu 524; Tiktin). După părerea puțin sigură a lui Tiktin, sensul 2 ar fi un împrumut făcut din it. spiccare. – Der. răspicat, adv. (clar).
A RĂSPICÁ răspíc tranz. înv. 1) A rosti deslușit, clar. 2) (un spațiu) A despica în două părți. /răs- + (des)pica
RĂSPICÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (despre vorbe, gesturi, atitudini etc.) Care este clar și apăsat; categoric. Glas ~. /v. a răspica
răspicat a. și adv. deslușit: a vorbi răspicat. [Vechiu-rom. răspicat, despicat (Dosofteiu): v. despicà].
răspíc, a v. tr. (ră- și spic din despic. Cp. cu it. spiccare le parole, a răspica cuvintele). Vechĭ. Despic. Azĭ. Est. Pronunț lămurit: a răspica cuvintele.
răspicát, -ă adj. Mold. Clar, lămurit: vorbă răspicată. Adv. În mod răspicat: a vorbi răspicat.
răspica vb. v. CLARIFICA. DEFINI. DESCURCA. DESFACE. DESLUȘI. DESPĂTURI. DETERMINA. DEZDOI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA. STABILI.
RĂSPICAT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 2. adv. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotărît. (Cu glas ~.)

răspicat dex

Intrare: răspica
răspica verb grupa I conjugarea I
Intrare: răspicat
răspicat adjectiv