răspicare definitie

2 intrări

16 definiții pentru răspicare

RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ Fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Pref. răs- + [des]pica.
RĂSPICÁRE, răspicări, s. f. (Înv.) Faptul de a răspica. – V. răspica.
RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ Fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs- + [des]pica.
RĂSPICÁRE, răspicări, s. f. (Înv.) Faptul de a răspica. – V. răspica.
RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. A străbate, a despica. Privesc mîndrul vultur... Cum falnic răspică a soarelui rază. DONICI, la TDRG. ◊ (Poetic) De-ai fi ca mine tînăr și de-ai iubi, în fine... numai atunci mi-ai putea spune Că tu răspici cu mintea cumplitele furtune Ce-n pieptu-mi se ridică. MACEDONSKI, O. II 150. ♦ Fig. A analiza. A răspica și a pătrunde cu de-amăruntul toate răsfățările de stil ale unui autor... este mai tot așa de anevoie. ODOBESCU, S. II 484. 2. A rosti, a spune, a pronunța lămurit, deslușit. Nici brațele să le ridic Eu n-am avut puterea Și nici cuvinte să răspic: Și mă-ngrozea durerea. COȘBUC, P. II 268. ◊ (Metaforic) Frumos cînt-o turturică, Ea din grai așa-mi răspică: Ian ieși, mîndro, pînă-n poartă, De vezi dorul cum mă poartă. HODOȘ, P. P. 39. ♦ A explica limpede. Această credință a romînilor se află răspicată chiar și în unele poezii poporane. MARIAN, O. I 20.
RĂSPICÁRE, răspicări, s. f. (Rar) Faptul de a răspica; pătrundere, analiză. Dar nu aceste accente ne dau dreptul a asemăna pe doi poeți, ci numai răspicarea naturii intime a sentimentelor poetului. IONESCU-RION, C. 70.
răspicá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 răspícă
răspicá vb., ind. prez. 1 sg. răspíc, 3 sg. și pl. răspícă
răspicáre s. f., g.-d. art. răspicării; pl. răspicări
RĂSPICÁ vb. v. clarifica, defini, descurca, desface, desluși, despături, determina, dezdoi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza, stabili.
RĂSPICÁRE s. v. analizare, analiză, cercetare, clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, examen, examinare, explicare, explicație, investigare, investigație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, studiere, studiu.
răspicá (răspíc, răspicát), vb.1. (Înv.) A crăpa, a despica. – 2. A separa, a pronunța deslușit, a silabisi. De la despica cu schimb de pref. (Pușcariu 524; Tiktin). După părerea puțin sigură a lui Tiktin, sensul 2 ar fi un împrumut făcut din it. spiccare. – Der. răspicat, adv. (clar).
A RĂSPICÁ răspíc tranz. înv. 1) A rosti deslușit, clar. 2) (un spațiu) A despica în două părți. /răs- + (des)pica
răspíc, a v. tr. (ră- și spic din despic. Cp. cu it. spiccare le parole, a răspica cuvintele). Vechĭ. Despic. Azĭ. Est. Pronunț lămurit: a răspica cuvintele.
răspica vb. v. CLARIFICA. DEFINI. DESCURCA. DESFACE. DESLUȘI. DESPĂTURI. DETERMINA. DEZDOI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA. STABILI.
răspicare s. v. ANALIZARE. ANALIZĂ. CERCETARE. CLARIFICARE. DESLUȘIRE. DEZLEGARE. ELUCIDARE. EXAMEN. EXAMINARE. EXPLICARE. EXPLICAȚIE. INVESTIGARE. INVESTIGAȚIE. LĂMURIRE. LIMPEZIRE. PRECIZARE. REZOLVARE. SOLUȚIE. SOLUȚIONARE. STUDIERE. STUDIU.

răspicare dex

Intrare: răspica
răspica verb grupa I conjugarea I
Intrare: răspicare
răspicare substantiv feminin