RĂSPÁS, răspasuri, s. n. (Pop.) Răgaz. – Pref. răs- + pas.

RĂSPÁS, răspasuri, s. n. (Pop.) Răgaz. – Răs- + pas.

RĂSPÁS, răspasuri, s. n. (Popular) Răgaz. Cotoșmanul nu-i dădu răspas [voinicului] să se mai gîndească. ISPIRESCU, L. 291.

răspás (pop.) s. n., pl. răspásuri

răspás s. n., pl. răspásuri

RĂSPÁS s. v. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spațiu, timp, vreme.

răspas n. răgaz: nu-i dete răspas să se mai gândească ISP. [Slav. RAS și pas; cf. răstimp].

răspás n., pl. urĭ (răs- și pas. Cp. cu bg. raspus, congediŭ). Vest. Partea urzeliĭ din fața ițelor pe unde se trece suveĭca, spațiu dintre ițe și spată pînă la sulu de la pĭeptu femeiĭ care țese. Fig. Răzbun, răgaz, timp liber: gîndea în răspasurĭ (Iov. 40). A da răspas, a da răgaz.

răspas s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAȚIU. TIMP. VREME.