răsfug definitie

18 definiții pentru răsfug

RĂSFÚG, s. n., s. m. (Pop.) 1. S. n. (Și în sintagma răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie. 2. S. n. Antrax. 3. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec.
RĂSFÚG s. m. 1. (Și în sintagma răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie. 2. Antrax. 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec.
RĂSFÚG s. n. 1. Boală contagioasă a oilor, care se manifestă prin inflamația ugerului. 2. Nume popular al antraxului; dalac. 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze; e întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva bolii (cu același nume) a oilor (Chondrilla juncea).
răsfúg1 (plantă) s. m.
răsfúg2 (boală) (pop.) s. n.
răsfúg (plantă) s. m.
răsfúg (boală) s. n.
RĂSFÚG s. (BOT.; Chondrilla juncea) (reg.) mestecă, sălățica-zidului.
RĂSFÚG s. v. agalactie contagioasă, antrax, capie, căpială, cărbune, cenuroză, dalac, pustulă malignă.
RĂSFUGÁ vb. v. degaja, emana, emite, exala, împrăștia, răspândi, scoate.
răsfúg (-guri), s. n.1. Inflamație a ugerului la oi. – 2. Mestecă (Chondrilla juncea). – 3. Dalac (Paris quadrifolia). – Var. răsfulg. Origine îndoielnică. Tiktin pune în legătură acest cuvînt cu mr. sfulg „fulger”, it. sfolgorare „a fulgera”. E greu de aflat originea cuvîntului, atîta timp cît boala pe care o indică este nedeterminată (Damé o traduce prin: „amețeală a oilor”; după Scriban, se crede că este o boală datorată alegării oilor). Nu trebuie eliminată legătura cu fugi. – Der. răsfu(l)gi, vb. (a se îmbolnăvi oile).
RĂSFÚG n. 1) Boală contagioasă a unor animale (oi, capre), care se manifestă prin inflamarea ugerului. 2) pop. Boală contagioasă a unor animale (transmisibilă și omului), care se manifestă prin leziuni pulmonare, gastrointestinale și cutanate; antrax. 3) Plantă erbacee cu flori galbene, folosită în medicina populară ca medicament împotriva acestor boli. /Orig. nec.
răsfug n. boală de oi când se învârtesc în loc până ce cad jos. [Slav. RAS și fugă].
răsfúg n., pl. urĭ (răs- și fugă, din cauză că cu frunzele de răsfug poporu tratează dalacu, o boală provenită, după cum crede el, din multă fugă saŭ osteneală saŭ și din umezeală). O boală care consistă în unflarea ugeruluĭ la oĭ (V. capie). O buruĭană liliacee veninoasă numită și dalac, măru lupuluĭ și poama vulpiĭ (páris quadrifólia). – Și răsfulg. V. spînz.
RĂSFUG s. (BOT.; Chondrilla juncea) (reg.) mestecă, sălățica-zidului.
răsfug s. v. AGALACTIE CONTAGIOASĂ. ANTRAX. CAPIE. CĂPIALĂ. CĂRBUNE. CENUROZĂ. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ.
răsfuga vb. v. DEGAJA. EMANA. EMITE. EXALA. ÎMPRĂȘTIA. RĂSPÎNDI. SCOATE.
PARIS L., PARIS, DALAC, RĂSFUG, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia și Europa, cca 22 specii, erbacee, perene, cu rizom tîrîtor. Tulpină simplă, erectă. Frunze lat-ovate, dispuse 4-6 în verticil spre partea terminală a tulpinii. Floare verzuie (perigon 8-foliat, 4 foliole externe verzi, mai late, lanceolate, 4 interne, liniare, verzi- gălbui, 8 stamine), pornește din mijlocul frunzelor. Fructul, o bacă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre.

răsfug dex

Intrare: răsfug (plantă)
răsfug plantă
Intrare: răsfug (boală; -uri)
răsfug boală; -uri substantiv masculin substantiv neutru
Intrare: răsfuga
răsfuga verb grupa I conjugarea I