răsfrângere definitie

20 definiții pentru răsfrângere

RĂSFRẤNGE, răsfrấng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta, II. Tranz. și refl. (Despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Pref. răs- + frânge.
RĂSFRẤNGERE, răsfrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. – V. răsfrânge.
RĂSFRẤNGE, răsfrấng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta. II. Tranz. și refl. (despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Răs- + frânge.
RĂSFRẤNGERE, răsfrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. – V. răsfrânge.
RĂSFRÎ́NGE, răsfrîng, vb. III. I. 1. Tranz. A proiecta lumină asupra unui obiect (făcînd-o să se reflecte); (despre obiecte) a reflecta lumina proiectată asupra lor. Făclioara feștilei de seu răsfrîngea luminiți în ochii lor. SADOVEANU, O. VII 151. Luna razele-și răsfrînge Prin frunzișul unui fag. DEMETRESCU, O. 56. Soarele în unde, în raze aurite, Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, M. 29. ◊ Fig. Privesc de-aicea astrul, Ca să-mi răsfrîngă totuși Raza privirii tale. CAMIL PETRESCU, V. 27. Și deodată ea tresare, Fața ei răsfrînge foc. CERNA, P. 131. Era în acea vreme cînd soarele apune, Și zîmbete de-adio răsfrînge peste cer. MACEDONSKI, O. I 255. ◊ Refl. Prin geamul parbrizului razele soarelui se răsfrîngeau pe fețele [lor]. MIHALE, O. 501. Umbra ei se răsfrîngea în perete. EMINESCU, N. 64. Ici-colo se văd cete în luptă încleștate... Luciri de arme crunte, pătate roș cu sînge, Pe care-o rază vie din soare se răsfrînge. ALECSANDRI, P. III 289. ♦ (Cu privire la sunete) A întoarce sub formă de ecou; a repeta. Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor, care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. (Refl.) Chiotele lor răzbăteau pînă-n adîncul bătrînelor păduri... răsfrîngîndu-se de două-trei ori. SANDU-ALDEA, U. P. 41. 2. Refl. Fig. A se face simțit sub formă de influență sau înrîurire; a se repercuta în ceva sau asupra a ceva. Dar epoca de degradare în care el [Juvenal] a trăit s-a răsfrînt asupra acestui frumos geniu. ODOBESCU, S. I 49. 3. Refl. A se oglindi, a se reflecta. În luciul lacului, simțitor crescut, se răsfrîngea un cer fără pată. SADOVEANU, P. M. 294. Cerul cu lumea lui de stele se răsfrîngea în apă ca într-o oglindă neagră. BART, E. 251. Printre valuri, care plîng, Și sub bolți întunecate, Șiruri de-astre încețate, Felinare se răsfrîng. MACEDONSKI, O. I 200. În lacul cel verde și lin Răsfrînge-se cerul senin. EMINESCU, O. I 492. ◊ Tranz. Murii netezi, roșii, de marmură curată, Lumina lunii blînde în sală o răsfrîng. EMINESCU, O. IV 159. (Fig.) Mai e o poezie a locurilor vechi, Unde răsfrîngem vremea ca stelele în unde. DEȘLIU, G. 5. Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții. MACEDONSKI, O. I 3. Artele și poezia au știut să-și însușească și au izbutit să răsfrîngă, în producțiuni de merit, toate aceste felurite fapte și simțiri. ODOBESCU, S. III 51. II. Tranz. A depărta între ele elementele unui obiect (îndoindu-le în sus sau în jos); a desface, a îndoi, a întoarce în afară. Își răsfrînse brațele în lături și rămase strîmb și mut ca și crucea. SADOVEANU, O. VIII 246. Dalba-i soțioară, de-l vedea, Mînicele-și răsfrîngea: Punea sita și cernea, În copaie frămînta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141. ◊ Refl. Cît poți vedea cu ochii, totul e o întinsoare neagră-vînătă de valuri care se pierd, se răsfrîng, se aruncă cu furie asupra vaporului, voind să-l înghită. DUNĂREANU, CH. 55. [Buza] de deasupra se răsfrîngea in sus peste scăfîrlia capului. CREANGĂ, P. 239. – Forme gramaticale: perf. s. răsfrînsei, part. răsfrînt.
RĂSFRÎ́NGERE, răsfrîngeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrînge și rezultatul ei. 1. Lumină, radiație luminoasă, lucire, strălucire. Într-un pisc depărtat al înălțimii, apăruse răsfrîngerea zorilor pe luciu de stîncă. SADOVEANU, F. J. 372. Răsfrîngeri roșii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte. TOPÎRCEANU, B. 28. Soarele nu era departe d-a apune. El se culca în nori. Răsfrîngerile lui făceau valuri de aur și rubin. BOLINTINEANU, O. 429. 2. Oglindire, reflectare. Răsfrîngerea soarelui pe suprafața bolții mă orbise de tot. ALECSANDRI, O. P. 267. ◊ Fig. În sufletul său... mai stăruia lumina altei vieți și răsfrîngerea unei culturi de odinioară. SADOVEANU, E. 13. Națiunea romînă vroiește ca poezia romînă să îmbrățișeze toate simțimîntele sale, aspirațiunile ei naționale, politice, sociale... să fie răsfrîngerea a tot ce simte ea. BOLLIAC, O. 62. 3. Fig. (Neobișnuit) Reflexie, gîndire, meditație. Cărți lîngă cărți... în fel de fel de legături și scoarțe, rămășițe ale atîtor răsfrîngeri și ale atîtor biblioteci... dorm toate la un loc. ANGHEL, PR. 19.
răsfrấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrấng, imperf. 3 sg. răsfrângeá, perf. s. 1 sg. răsfrânséi, 1 pl. răsfrấnserăm; part. răsfrấnt
răsfrấngere s. f., g.-d. art. răsfrấngerii; pl. răsfrấngeri
răsfrânge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrâng, perf. s. 1 sg. răsfrânséi, 1 pl. răsfrânserăm; part. răsfrânt
răsfrângere s. f., g.-d. art. răsfrângerii; pl. răsfrângeri
RĂSFRÂNGE vb. 1. v. reflecta. 2. v. repeta. 3. v. oglindi. 4. v. sufleca. 5. (reg.) a (se) răzbuza. (Haina s-a ~.)
RĂSFRÂNGERE s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. refracție.
A RĂSFRÂNGE răsfrâng tranz. 1) A face să se răsfrângă. 2) (despre părți de îmbrăcăminte) A îndoi în afară. /răs- + a frânge
A SE RĂSFRÂNGE se răsfrâng intranz. 1) A-și manifesta efectele; a avea urmări; a se resimți. 2) rar A-și proiecta imaginea pe o suprafață făcând-o să se reflecte. 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresia; a se oglindi; a se reflecta. /răs- + a se frânge
resfrânge v. a (se) reflecta: se resfrânge ca ’n oglindă a copilei umbră EM. [Neologism după fr. réfracter].
resfrângere f. acțiunea de a se resfrânge și rezultatul ei: reflex(iune).
răsfrî́ng, -frî́nt și (rar) -frî́ns, -frî́nge v. tr. (răs- și frîng). Întors pe dos la margine: haĭnă cu guler răsfrînt. Oglindesc, reflectez: plopiĭ se răsfrîngeaŭ pe luciu laculuĭ. Refractez. Fig. Arunc asupra: toată gloria se răsfrînge asupra luĭ.
răsfrî́ngere f. Acțiunea de a saŭ de a se răsfrînge. V. refracțiune și reflexiune.
RĂSFRÎNGE vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se reflecta, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrînge. (Unda sonoră se ~ la întîlnirea unui obstacol.) 2. a se repeta. (Sunetele se ~.) 3. a se oglindi, a se proiecta, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 4. a îndoi, a ridica, a sufleca, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mînecile cămășii.) 5. (reg.) a (se) răzbuza. (Haina s-a ~.)
RĂSFRÎNGERE s. 1. (FIZ.) întoarcere, reflectare, reflexie, repercutare. (~ unei unde.) 2. oglindire, proiectare, reflectare, reflex, (înv.) reflect. (~ în apă a stelelor.) 3. (FIZ.) refracție. (~ a luminii.)

răsfrângere dex

Intrare: răsfrânge
răsfrânge verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
Intrare: răsfrângere
răsfrângere substantiv feminin