RĂSFĂȚĂTÚRĂ, răsfățături, s. f. (Rar) Răsfăț (1). – Răsfăța + suf. -ătură.

RĂSFĂȚĂTÚRĂ, răsfățături, s. f. (Rar) Răsfăț (1). – Răsfăța + suf. -ătură.

RĂSFĂȚĂTÚRĂ, răsfățături, s. f. (Rar) Alintătură. Răsfățăturile ei de copil drăgălaș. VLAHUȚĂ, la CADE.

răsfățătúră (rar) s. f., g.-d. art. răsfățătúrii; pl. răsfățătúri

răsfățătúră s. f., g.-d. art. răsfățătúrii; pl. răsfățătúri

RĂSFĂȚĂTÚRĂ s. v. alintare, răsfăț, răsfățare, răzgâială, răzgâiere.

răsfățătură s. v. ALINTARE. RĂSFĂȚ. RĂSFĂȚARE. RĂZGÎIALĂ. RĂZGÎIERE.