Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru r─âscruce

R─éSCR├ÜCE, r─âscruci, s. f. 1. Loc unde se ├«ncruci╚Öeaz─â sau de unde se separ─â dou─â sau mai multe drumuri; r─âsp├óntie. ÔŚŐ (Pop.) R─âscrucile cerului = punctul de pe bolta cereasc─â ├«n care se afl─â Soarele la amiaz─â; zenit. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. ├Än r─âscruce = (care este) ├«n form─â de cruce; cruci╚Ö. 2. Fig. Moment hot─âr├ótor ├«n via╚Ťa unui om, a unui popor etc.; cotitur─â. 3. Parte a carului de care se prind ╚Öleaurile. 4. Cruce de lemn care ├«mparte o fereastr─â ├«n mai multe desp─âr╚Ťituri. 5. Parte a v├órtelni╚Ťei format─â din dou─â stinghii ├«ncruci╚Öate de care sunt prinse fofezele; fofelni╚Ť─â. ÔÇô Pref. r─âs- + cruce.
R─éSCR├ÜCE, r─âscruci, s. f. 1. Loc unde se ├«ncruci╚Öeaz─â sau de unde se separ─â dou─â sau mai multe drumuri; r─âsp├óntie. ÔŚŐ (Pop.) R─âscrucile cerului = punctul de pe bolta cereasc─â ├«n care se afl─â Soarele la amiaz─â; zenit. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. ├Än r─âscruce = (care este) ├«n form─â de cruce; cruci╚Ö. 2. Fig. Moment hot─âr├ótor ├«n via╚Ťa unui om, a unui popor etc.; cotitur─â. 3. Parte a carului de care se prind ╚Öleaurile. 4. Cruce de lemn care ├«mparte o fereastr─â ├«n mai multe desp─âr╚Ťituri. 5. Parte a v├órtelni╚Ťei format─â din dou─â stinghii ├«ncruci╚Öate de care sunt prinse fofezele; fofelni╚Ť─â. ÔÇô R─âs- + cruce.
R─éSCR├ÜCE, r─âscruci, s. f. I. 1. (La pl., cu valoare de sg.) Loc unde se ├«ncruci╚Öeaz─â sau de unde se separ─â dou─â sau mai multe drumuri; r─âsp├«ntie. Pl├«nge-o mierl─â-ntr-o r─âchit─â La r─âscruci ├«n Dealu-Mare. GOGA, P. 85. Sus, la r─âscruci, Vin trei haiduci, Pe cai m─ârun╚Ťi. IOSIF, V. 60. Apuc─â pe ici tot ├«nainte ╚Öi, cum ├«i ajunge ├«n r─âscrucile drumului, ai s─â ╚Öi dai de gr─âdina ursului. CREANG─é, P. 215. ÔÖŽ R─âscrucile cerului = punctul de pe bolta cereasc─â ├«n care se afl─â soarele la amiaz─â; zenit. Soarele v─ârsa potop de foc din r─âscrucile cerului. SANDU-ALDEA, U. P. 58. Soarele mai c─â p─â╚Öise peste r─âscrucile cerului. HOGA╚ś, M. N. 160. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. ├Än r─âscruce = ├«n form─â de cruce; cruci╚Ö. Nu v─â voi putea deci spune dac─â ele [movilele] trebuiesc despicate... ├«n r─âscruce. ODOBESCU, S. II 266. Dar m-oi duce... Unde-i drumul ├«n r─âscruce. ALECSANDRI, P. P. 275. 2. Fig. Moment crucial ├«n via╚Ťa unui om, a unui popor etc. Moment de r─âscruce al istoriei. II. Obiect ├«n form─â de cruce sau a╚Öezat ├«n cruce. 1. Partea carului de care se prind ╚Öleaurile; cruce. Miai... a pus m├«na pe ╚Ötreangurile cailor ╚Öi a ├«nceput s─â le desfac─â din r─âscruci. PREDA, ├Ä. 120. 2. Cruce de lemn care ├«mparte o fereastr─â ├«n mai multe desp─âr╚Ťituri. 3. Fofelni╚Ť─â. ÔÇô Variant─â: (regional) rß║»scr├║ciu, r─âscruciuri (MACEDONSKI, O. III 94), s. n.
r─âscr├║ce s. f., g.-d. art. r─âscr├║cii; pl. r─âscr├║ci
r─âscr├║ce s. f., g.-d. art. r─âscr├║cii; pl. r─âscr├║ci
RĂSCRÚCE s. 1. v. răspântie. 2. (fig.) cotitură, răspântie. (Nu știe ce să facă, se află la o mare ~.) 3. v. cruce. 4. (la pl.) v. aripi.
RĂSCRÚCE s. v. aripă, confluentă, cruce, crucea dinainte, spetează.
R─éSCR├ÜCE ~i f. 1) Loc de ├«ntret─âiere a dou─â sau mai multe drumuri; r─âsp├óntie; ├«ncruci╚Öare. ÔŚŐ ├Än ~ cruci╚Ö. 2) fig. Moment crucial ├«n via╚Ťa cuiva; r─âsp├óntie. 3) pop. Parte ├«n form─â de cruce a unui vehicul cu trac╚Ťiune animal─â, de care se prinde pro╚Ťapul sau cele dou─â orcicuri. 4) rar Totalitate a stinghiilor ├«ncruci╚Öate din mijlocul unei ferestre. 5) Parte a v├órtelni╚Ťei, const├ónd din dou─â bra╚Ťe ├«ncruci╚Öate, pe care se pun cele dou─â fofeze; fofelni╚Ť─â. /r─âs- + cruce
r─âscruce f. 1. locul unde se ├«ncruci╚Öeaz─â dou─â sau mai multe c─âi: ajunge ├«n r─âscrucile drumului CR.; 2. partea tr─âsurii de care se prind ╚Öleaurile; 3. spetezele v├órtelni╚Ťei. [Slav. RAS ╚Öi cruce].
r─âscr├║ce f. (r─âs- ╚Öi cruce). R─âsp├«ntie, locu unde se ├«ncruci╚Öeaz─â ni╚Öte lini─ş, stinghi─ş, drug─ş ╚Ö. a.
răscruce s. v. ARIPĂ. CONFLUENȚĂ. CRUCE. CRUCEA DINAINTE. SPETEAZĂ.
R─éSCRUCE s. 1. intersec╚Ťie, ├«ncruci╚Öare, ├«ntret─âiere, r─âsp├«ntie, (pop.) cruce, furca-drumului. (Carul s-a oprit la ~.) 2.* (fig.) cotitur─â, r─âsp├«ntie. (Nu ╚Ötie ce s─â fac─â, se afl─â la o mare ~.) 3. (TEHN.) cruce. (De ~ c─âru╚Ťei se prind ╚Öleaurile.) 4. (TEHN.; la pl.) aripi (pl.), cruci╚Öe (pl.), cumpene (pl.), fofelni╚Ťe (pl.), speteze (pl.). (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.)

R─âscruce dex online | sinonim

R─âscruce definitie

Intrare: r─âscruce
r─âscruce substantiv feminin