Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru răscroire

RĂSCROÍ, răscroiesc, vb. IV. Tranz. A tăia un material de croitorie urmând linia gâtului sau a brațelor; p. gener. a croi un material după măsură. – Pref. răs- + croi.
RĂSCROÍ, răscroiesc, vb. IV. Tranz. A tăia un material de croitorie urmând linia gâtului sau a brațelor; p. gener. a croi un material după măsură. – Răs- + croi.
RĂSCROÍ, răscroiesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A tăia piepții și spatele unei bluze, cămăși etc., urmînd linia gîtului și a brațelor; p. ext. a croi un material după măsură. Răscroiește haina la mîneci. ▭ Cei meșteri îi mai aduc vîrful [opincii] răscroind, adică mai tăind din colțurile A și B. PAMFILE, I. C. 44. ◊ Refl. pas. Cele 5-6 foi... tăiate de o lungime cît vrea femeia să-i fie flaneaua de lungă se răscroiesc, adică se taie pieziș la margine. PAMFILE, I. C. 361.
răscroí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscroiésc, imperf. 3 sg. răscroiá; conj. prez. 3 să răscroiáscă
răscroí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscroiésc, imperf. 3 sg. răscroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răscroiáscă
A RĂSCROÍ ~iésc tranz. (materiale textile) A croi urmând linia gâtului sau a brațelor. /răs- + a croi
răscroì v. a croi din nou. [Slav. RASKROITI, a tăia de-a curmezișul].
răscroĭésc v. tr. (vsl. raskroiti, id.). Croĭesc tăind maĭ mult. Decoltez.

Răscroire dex online | sinonim

Răscroire definitie

Intrare: răscroi
răscroi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: răscroire
răscroire infinitiv lung